joi, 30 mai 2019

”Acasă la Japca”


 
     Filmul ”Acasă la Japca” realizat de studioul Moldova-Film, în regia Olgăi Pascaru, a fost proiectat în premieră în cadrul Festivalului internațional de film documentar Cronograf 2019.
     Un film despre o lume care nu și-a pierdut puritatea. Câteva maici tinere îți povestesc istoria. Momentul în care au avut revelația călugăriei. Toate vorbesc că înainte de a veni la mănăstire aveau sentimentul de a nu se simți parte din lume, de a nu se racorda la obiceurile, tendințele lumii actuale, o nepotrivire cu contextele de viață în care se aflau. Totuși, nu acesta a fost motivul definitoriu de a renunța la viața în lume, ci o chemare, o iubire incomensurabilă și inexprimabilă pentru Dumnezeu. Și e de înțeles, odată ce viață la mănăstire nu e deloc simplă, cere osteneală și ascultare neîncetată.
     Pentru toate, prima venire la mănăstire a fost însoțită de un sentiment profund de regăsire, de loc care te îmbrățișează cu căldură și de unde nu mai vrei să pleci. Iar aceste mărturisiri sunt însoțite de o bucurie ce le luminează chipul.
     La o privire simplă, viața la mănăstire nu oferă nicio noutate, toate se rânduiesc într-un perpetuum mobile, practic același regim al zilei ce cuprinde rugăciune, ascultare și muncă. Nu mai ai timp pentru sine, propria persoană trece pe planul secund. O viață dedicată totalmente lui Dumnezeu și aproapelui. O viață lipsită de egoism, o renunțare completă la sine. Aproape de neînțeles că ar mai fi loc de bucurie. Și totuși, atâta bucurie se întrevede pe aceste chipuri și în acest loc. De neconceput pentru omul din lume, care are nevoie de atât de multe ca să se simtă mulțumit și să rămână totuși permanent nemulțumit, dorindu-și mereu altceva. Iar în această sete de altceva, este setea de sens, de esența dumnezeiască, pe care o negăm și renegăm zilnic, agățându-ne de plăceri trecătoare și iluzorii.
     La Japca toate sunt bine orânduite și toate sporesc, deci nu poate fi vorba decât de har și intervenție divină. Nu poți să nu vezi prezența lui Dumnezeu în această lucrare.
     Protagonistele acestui film sunt niște vlăstare candide și pure, neafectate de realitatea care mutilează suflete, care distruge inocența, care izgonește zilnic din rai, care te privează de capacitatea de a iubi. Aceste enclave de rugăciune continuă și iubire nețărmurită mențin vie această lume ce se pierde în fiecare zi tot mai mult.
     Niște vieți trăite cu bucurie în Hristos. Niște destine lipsite de plăcerile și beneficiile modernității, cu un trai plin de privațiuni autoimpuse, o viață aparent subjugată. Dar nu e deloc așa, e o eliberare de cele trecătoare și schimbătoare, o libertate adevărată inaccesibilă omului din lume.
     Un film ce confirmă acel dicton că realitatea bate filmul. O realitate ce transcede realul.
     O frază memorabilă enunțată de o maică la premiera filmului - ”Dacă ați ști cu ce bucurie răsplătește Dumnezeu, ați veni toți la mănăstire!”


Cronică publicată în revista Altarul Credinței

marți, 28 mai 2019

Gambar mungkin berisi: langit, awan, bunga, tanaman, pohon, luar ruangan dan alam

Prea multe
totuși ceva lipsește
ca să mă pot simți mai puțin singură

toate-s la fel
și totuși altfel
cu fiecare an
tot mai sărace și triste

ceea ce mă tulbura adineauri
astăzi abia de mă mai atinge
și nu sunt decât lacrimi ce curg
prea des și fără motiv
compensate cu mici sclipiri
de bucurii contrafăcute

cerul e la fel de senin
păsările își cântă voioase cântul
salcâmii și teii sunt în perioada de glorie
toate celebrează viața
în cea mai frumoasă lună din an

iar mie mi-i dor
teribil de dor
de o fericire pe care am trăit-o 
acum un secol

duminică, 19 mai 2019


Știi, de ce aici copacii sunt atât de viguroși? De ce au o coroană atât de bogată, iar verdele frunzelor e atât de intens, neobișnuit de viu? Parcă mai falnici decât oriunde altundeva, iar răcoarea lor atât de binefăcătoare? Nu are cum să fie altfel. Au audiat prea multă simfonie, au fost martori la atâtea emoții, triumfuri, acorduri de vibrație înaltă și deosebită noblețe. Au inspirit multă muzică bună, mirific de bună. Iar acum emană muzica lor genuină cu generozitate, frumos acordată cu cea acumulată în sevă.
Îți transmit un sărut muzical. Sper să-ți încălzescă inima. Vreau să-i simți armonia. E atât de minunat aici! Mi-aș dori să fie la fel și în sufletul tău.


marți, 7 mai 2019

Atâta timp cât suntem o prezență semnificativă unii pentru ceilalți, existența noastră capătă sens

Iubirea pe care o trăiesc e în absența celui pe care îl iubesc. Îmi trăiesc iubirea în singurătate. Dar nu singurătatea e cea importantă, important e că trăiesc prin fiecare celulă, fibră, nerv. Și știu că dacă te am în gând nimic nu e pierdut, uitat, spulberat, ești de-a dreptul foarte prezent.
 Pentru că ceilalți există pentru mine atâta timp cât împărtășim gânduri, emoții, cuvinte, fapte. Atâta timp cât suntem o prezență semnificativă unii pentru ceilalți, existența noastră capătă sens. În rest, suntem doar niște umbre lipsite de rost. 
Iar dacă tu te gândești din când în când la mine, în acele momente cu siguranță sunt.
Am nevoie de amintirea ta ca să merg înainte cu curaj, cu îndrăzneală. M-ai învățat că în viață trebuie să vrei. Să vrei din tot sufletul, cu entuziasm, cu ardoare. Tu știi întodeauna ce vrei și mai știi să ceri, iar viața nu te refuză niciodată.
M-ai învățat să nu încetez să învăț. Tu te apropii de necunoscut ca un învățăcel curios și umil. Tu înveți de la toți și toate ce ți se ivesc în cale și o faci cu sete nestăvălită, cu poftă bulimică, de parcă asta ți-ar putea schimba viața, de parcă ai vrea să umpli niște goluri pentru a deveni complet.
M-ai învățat să adun frumosul și să ocolesc nonșalant meschinul. Tu îți urmezi calea adunând doar ce e necesar pentru tine și nu te poticnești cu una cu două. Ai o stăpânirea de sine și un calm imperturbabil. Nu te aventurezi în lupte mărunte, și dacă lupți, o faci cu regii, nu cu pionii.
M-ai învățat să-mi asum ceea ce sunt. Tu te prezinți lumii cu o sinceritate absolută, nu încerci, nici într-un moment, să pari altcineva decât ești. Autenticitatea ta este de-a dreptul cosmică.
Tu ești alături de oameni. Sagacitatea ta te face să intuiești exact nevoile acestora și să le răspunzi în consecință. Capacitatea ta de dăruire e de-a dreptul impresionantă. Știi să motivezi, inspiri, însuflețești. Ai capacitatea uimitoare de a transforma obișnuitul în fabulos și a-l prezenta într-un fel al tău lumii.
Impresionezi, uimești, surprinzi. Miști lucruri, oameni, evenimente înainte. Nu aștepți să se întâmple, faci să se întâmple. Și se întâmplă - frumos, efervescent, remarcabil.
Prea multă efuziune pentru un singur om în aceste reflecții, dar le meriți cu prisosință. Ești un om excepțional!

Text publicat în revista Garbo

Lauda înțelepciunii