Să
nu-mi furi niciodată speranța.
Să
mă lași să mă îmbăt cu iluzii.
Doar
astfel simt că trăiesc cu adevărat,
de
altfel m-aș zdrobi de realitatea crudă.
Nu
e nevoie să-mi arăți că tu ești mundan,
iar
eu cu capul în nori.
Am
putea să ne întâlnim undeva la mijloc.
Eu
să-ți povestesc câte-n lună și în stele,
iar
tu despre cele pământești.
Nu
te grăbi să distrugi ceea ce oricum
se
va pierde într-un fel sau altul.
Hai
să trăim clipa asta!
Hai
s-o facem memorabilă!
Doar
e în puterile noastre.
Te-ai
obișnuit să fii întodeauna victorios,
iar
în iubire e altfel -
câștigi
doar atunci când capitulezi.
În
iubire trebuie să uiți toate lecțiile învățate.
Nu
căuta piedici, limite, opreliști
când
am putea fi deasupra lor.
Doar
cele ce ni se par nouă cu neputință
sunt
cu putință la Dumnezeu.
Ți-ai
propus să cucerești lumea.
Dar
la ce ți-ar servi o lume decăzută?
Care
nu mai poate fi salvată,
decât
poate prin frumos, bine, iubire -
comori
rare și în deficit.
Tu,
comoară în devenire
nenumărate
drumuri ai dres,
pășind
pe ele ca pe covorul roșu.
Dar
cel către tine cât o să-l ocolești?
