Medicația
Ce vă trebuie și ce nu vă trebuie
Statinele
Într-un studiu german publicat în 2002, cercetătorii au monitorizat rezultatele a 1616 pacienții spitalizați cu boli arteriale coronariene și dureri pectorale. Ei au descoperit că pacienților la care a fost întrerupt tratamentul cu statine cu manifestat o probabilitate de aproape trei ori mai mare de a suferi un atac de cord neletal sau de a muri, comparativ cu pacienții care au continuat terapia pe bază de statine.
De asemenea, în 2002, doctorii britanici au dezăluit rezultatele celei mai mari nalize cu privire la utilizarea statinelor de până acum: Heart Protection Study. Acest studiu a implicat peste 20 000 de oamni cu boli cardiovasculare care le afectaseră arterele din afara regiunii inimii. S-a escoperit că terapia cu statine a eercitat un efect pozitiv la toate grupurile de pacienți: femei, persoane în vârstă, diabetici, oameni cu niveluri scăzute de colesterol. Chiar și la subiecții cu niveluri acceptabile de colesterol LDL (sub 100 mg/dl) a existat o reducere clară a evenimentelor cardiovasculare majore, ceea ce a arătat că reducerea riscului de boli cardiovasculare nu este doar rezultatul coborârii de statne a nivelului de colesterol LDL. În 2004, o analiză detaliată a duăzeci și cinci de studii diferite, ce au implicat 69 510 pacienți cu boli arteriale coronariene, a descoperit că terapia cu statine a redus substanțail ratele de atac de cord și de mortalitate chiar și atunci când nivelurile colesterolului LDL anterioare tratamentului au fost de până la 100 mg/dl.
În aceste studii, precum și în altele care le-au continuat, dovezile indică limpede proprietățile cardioprotectoare ale statinelor, datorate în mai mare măsură unei activități antiinflamatoare decât efectelor lor de coborâre a nivelului colesterolului.
Cercetarea a scos la iveală un aspect fascinant și neștiut până recent a statinelor: efectul lor poleitrop, în sensul că medicamentele au acțiuni benefice care depășesc efectul de reducere a colesterolului.
Statina Crestor poate reduce placa de aterom?
Un studiu publicat în 2006 în Journal of the American Medical Association, în care s-a afirmat că medicamentul Crestor – Goliatul statinelor – ar avea efecte de diminuare a plăcii de aterom.
Cercetătorii și-au întemeiat descoperirea pe ultrasunetele intracoronariene, o tehnică în care o mică cameră de luat vederi este introdusă în artera coronariană. Prin intermediul acestei tehnologii, cineva poate să privească literalmente în interiorul arterei, să vadă gradul de placă ateromatoasă din vasul sangvin și să determine dacă este vorba de o acumulaare sau de o regresie.
În acest studiu, măsurătorile cu ultrasunete au fost făcute înainte și la doi ani după demararea tratamentului cu Crestor. Cercetătorii au raportat o reducere modestă de 1% în blocajul major al fiecărui pacient. Acest rezultat pare să nu fie impresionant, dar, matematic vorbind, este nevoie ca placa de aterom să se micșoreze doar cu o cantitate minusculă – e suficientă doar o mică îmbunătățire a diametrului unui vas de sânge – pentru a se mări semnificativ afluxul de sânge.
Pe baza acestui studiu, Crestor poate fi o alegere rezonabilă pentru persoanle asimptomatice cu boli coronariene avansate care nu dispun de alte opțiuni bune – oameni ale căror artere sunt complet înfundate, care au fost supuși operațiilor de bypass, de introducere a stenturilor coronariene, apoi iarăși de bypass și cu un nivel foarte ridicat al acumulărilor de placă ateromatoasă calcifiată care pot fi observate la tomografiile cu fascicul de electroni.
În orice caz, Crestor este un medicament rezonabil numai dacă pacienții sunt protejați cu cel puțin 200 mg de CoQ10, deoarece statinel epuizează rezervele de CoQ10, iar Crestor este cea mai puternică statină. De fiecare dată când prescriem statine mai slabe, ca Lipitor, recomandăm o doză zilnică de cel puțin 100 mg de CoQ10.
Un studiu pozitiv ca acesta inspiră adesea o goană de prescriere a statinelor. Însă prescrierea de Crestor unei persoane de 40 de ani cu nivel mare de colesterol nu este o practică medicală înțeleaptă. O astfel de rețetă ar fi, de fapt, letală. Ea îi poate fi utilă unui pacient bătrân (între 60-80 de ani) care nu poate trece printr-o altă operație de bypass și a cărui viață este de o calitate foarte slabă, iar prin intermediul medicamentului poate obține o oarecare regresie a plăcii, îmbunătățirea simptomelor și prelungirea vieții.
Cercetătorii care au realizat studiul au atribuit rezultate bune abilității statinei Crestor de a coborî nivelul colesterolului LDL. Noi nu suntem atât de siguri în privința acestei concluzii. Considerăm că nivelul prea coborât de colesterol LDL este o sabie cu două tăișuri. Din punct de vedere clinic, am văzut prea mulți oameni cu un nivel scăzut de colesterol LDL, care au dezvoltat probleme de memorie. LDL vă poate proteja împotriva multor toxine, inclusiv a mercurului. LDL transportă totodată CoQ10. Aveți nevoie de colesterol LDL. Nu este recomandat să distrugeți o substanță care a fost construită natural în corpul vostru. Pot exista alte motive care explică eficacitatea Crestorului. Una ar fi că statina este un agent antiinflamator puternic. O alta că a mărit nivelul colesterolului HDL benefic cu 14%. Cele două efecte sunt mai importante pentru noi decât simpla coborâre a nivelului colesterolului.
În primul rând, statinele pot avea un efect de cruțare a oxidului nitric, care contribuie la îmbunătățirea funcției endoteliale dn vasele sangvine. Oxidul nitric, o substanță produsă de endoteliu, produce dilatarea sănătoasă a arterelor și inhibă coagularea anormală a trombocitelor.
În al doilea rând, statinele măresc stabilitatea plăcii de aterom printr-o varietate de mecanisme, printre care creșterea conținutului de colagen (o proteină structurală) în matricea plăcii și suprimarea creșterii macrofagelor. Ele exercită efecte antiinflamatoare și antiproliferative semnificative. Se pare că înainte de a bloca colesterolul, statinele blochează factorii de semnalizare celulară din corp, care duc la crearea de radicali liberi distructivi și inflamație.
Aceste proprietăți generale pot reduce, de asemenea, amenințarea unui atac cerebral. Statinele pot stabiliza placa de aterom din carotide și din arcul aortic, prima arteră majoră care primește sânge stunci când inima este contractată.
Cine ar trebui și cine nu ar trebui să ia statine. Nu avem prea multe îndoieli în privința faptului că terapia cu statine reduce incidența bolilor carediace, mai ales la persoanele cu cel mai mare risc. Pacienții care au cel mai mult de câștigat și cel mai puțin de pierdut sunt bărbații cu vârste între 45 și 60 de ani, cu boli dovedite ale aarterelor coronariene.
Ca regulă generală, are sens să luăm în calcul terapia cu statine la pacienții care prezintă:
· un istoric al blăcării arterelor coronariene, al atacurilor de cord, atacurilor ischemice tranzitorii (TIA) sau atacurilor cerebrale;
· montarea anterioară a unui stent cardiac, realizarea unei operații de bypass sau a unei angioplastii;
· dibet, nivel crescut de CRP și alți factori de risc, dar fără boli de inimă;
· un scor mare al calciului coronarian la testul EBT, mai ales în prezența markerilor inflamatori, cu mar fi nivelul ridicat al proteinei C-reactive și al fibrogenului.
După părerea noastră, statinele nu sunt indicate pentru oamenii în general sănătoși:
· fără un istoric sau fără dovezi ale unei boli vasculare;
· fără un istoric al atacurilor de cord anterioare;
· cu nivel normal de CRP (sub 1 mg/L);
· cu scor EBT egal cu zero sau scăzut (sub 200).
Statinele aau alte efecte benefice, pe care vi le prezentăm în continuare.
· Ele pot scădea riscul fracturilor osoase. În patr ustudii de mari dimensiuni, riscul fracturilro de șold și nonspinale a fst redus considerabil în rândurile pacienților care luau statine. Eperiementele pe animale sugerează că medicamentele pt fi utile în tratarea osteoporozei.
· Pacienții cu scleroză multiplă (MS) pot avea de câștigat. MS este o tulburarea utoimună care distruge mielina, teaca grasă din jurul celuleor nervoase. În studiile pe animale, statinele au vindecat paralizia la șoarecei cu MS și au prevenit recidiva bolii.
· Statinele pot îmbunătăți degerescența maculară, o afecțiune asociată cu bătrânețea, caracterizată de acumularea colesterolului în membranele oculare.
· Unele date de cercetare sugerează că statinele ar ute preveni acumularea de betaamiloid în creier, întârziind astfel instalarea maladiei Alzheimer. Această proteină este asociată ci plăcile senile care cunt implicate în tulburarea gândirii. Sunt în desfășurare studii clinice.
Vești proaste despre statine
Cercetările par promițătoare. Dar ce se poate spune despre efectele secundare? Amintiți-vă că terapia farmaceutică, chiar și atunci când este aplicată într-o manieră adecvată, rămâne a patra cauză importantă de deces în SUA.
În opinia noastră, doctorii care prescriu statine doar pentru nivelurile ridicate de colesterol, în absența unor boli coronariene anterioare, a diabetului sau a nivelurilor ridicate de CRP, nu practică o medicină benefică.
În calitate de cardiologi practicanți, putem atesta personal prezența a nenumărate efecte secundare care le depășesc pe cele raportate în general. Efectele secundare includ dureri și slăbiciuni musculare, simptome similare celor ale gripei și inflamații dureroase. În cazurile severe, celulele musculare pot să se dezintegreze (rabdomioliză) și să elibereze mioglobină în sânge, un pigment proteic care conține fier și seamănă cu hemoglobina. O cantitate prea mare de mioglobină împiedică funcționarea adecvată a rinichilor, ceea ce duce la insuficiență renală și chiar deces.. alte efecte secundare includ disfuncții hepatice cu o creștere a nivelului enzimelro ficatului, o tulburare a sistemului nervos numită polineuropatie, o amnezie globală și totală, în care pacienții uită unde și cine sunt timp de câteva minute până la câteva ore. Dacă nivelul colesterolului LDL coboară pre mult, acest aspect poate interfera cu mecanismele neurotransmițătorilor din creier.
Statinele vă predispun la insufieciență cardiacă. Este nevoie de energie pentru ca mușchiul cardiac să se relaxeze, la fel cum este nevoie de energie pentru ca el să se contracte și să pompeze sânge. Această operație non-stop depinde de cantitățile adecvate de ATP, combustibilul din procesele energetice celulare. Celulele inimii, ca și celelalte celule din corp, au nevoie de CoQ10 pentru a produce cantități necesare de ATP. Statinel blochează formarea de CoQ10. Ele interferează cu o cale biochimică folosită atât de colesterol, cât și de coenzima Q10.
Cu mai puțin ATP pentru a satisface cererile enorme de energie ale inimii, organul devine rigid. Nu se poate relaxa. Presiunea sângelui din interiorul inimii crește. Presiunea crescută este transmisă înapoi în plămâni, iar pacienții pot să sufere de respirație scurtă, inițial în condițiile efortului fizic, iar ulterior chiar și în starea de repaus, dacă procesul continuă fără a fi ținut sub control. Toți pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă o rigiditate cardiacă anormală, cunoscută ca disfuncție diastolică. Ea este cauza singulară a insuficienței cardiace la unele persoane. La pacienții cu o funcție slabă a pompei cardiace, terapia cu statine poate să accentueze disfuncția și să genereze insufieciență cardiacă în toată regula.
Industriei farmaceutice îi place să afrime să statinel salvează vieți. Într-adevăr un stidiu de mari dimensiuni desfășurat pe pacienți cu boli cardiovasculare cunoscute a demonstrat în mod logic o reducere a incidenței evenimentelor cardiace și a deceselor cauzate de acestea în condițiile terapiei cu statine comparativ cu medicamentele placebo. Suntem de acord cu aceste concluzii. Totuși, studiile ne spun totodată, cu aceeași pregnanță, că scăderea nivelului colesterolului este asociată cu o creștere a ratei moratalității din alte cauze, cum ar fi cancerul, sinuciderea, accidentele auto. Ce anume explică această creștere a deceselro disparate? Cercetătorii nu ne-au oferit încă un răspuns precis. Poate că atunci când devine prea scăzut, colesterolul LDL nu își poate indeplini sarcinile în organism, una dintre acestea fiind susținea procesului de detoxifiere, prin eliminarea unor substanțe dăunătoare, cum ar fi mercurul. Însă faptele sunt tulburătoare și pun sub semnul întrebării practica tot mai amplă a prescrierii de statine unor persoane tinere fără boli cardiovasculare în scopul prevenirii acestora.
Inimile rigide, un efect secundar al statinelor
În noua abordare a cardiologiei, inima depinde în mod esențial de energie – funcția acestei pompe va trebui întreținută, iar puterea e de umplere cu sânge, îmbunătățită. Cei mai mulți cardiologi sunt preocupați în primul rând de contracția nimii, adică de faza sistolică a pompării sângelui în afară. Însă noi acordăm totodată multă atenție fazei diastolice – umplerea inimii cu sânge – pentru că această activitate necesită mai multă energie.
Fără suficientă energie, fibrele inimii se blochează și devin rigide. Ajungeți să aveți o inimă rigidă, care nu se poate relaxa. Doctorii numesc acest fenomen disfuncție diastolică. Jumătate din insuficiențele cardiace se produc pentru că inima nu se poate relaxa. Acesta este momentul în care intră în scenă ATP-ul. Este nevoie de mult ATP pentru a relaxa inima după contracție.
Acest fenomen de rigidizare este subtil. Problema capătă amploare pe durata mai multor ani.. la început, nu există simptome. Apoi, într-o zi, vă dați seama că nu e ceva în regulă. Mergeți la doctor și vă spune că sunteți obosit mai des sau că aveți respirația scurtă. Nu puteți înețelege de ce.
Doctrorul vă consultă, vă face o ecocardiogramă care arată o funcție sistlică normală și o fracție de ejecție normală (măsura forței de contracție a inimii care pompează sângele în corp). Doctorul poate spune că totul este în regulă și că aveți nevoie să vă relaxați mai mult.
Aceasta este o problemă importantă. Prolapsul de valvă mitrală, de pildă, este explicat în întregime printr-o funcție diastolică și un deficit de energie. Mulți oameni suferă de această tulburare cardiacă, mai ales femeile. Inima lor nu se poate umple adecvat cu sânge. Au o funcție diastolică mai pronunțată din cauza hipertensiunii arteriale și suferă astfel în mai mare măsură decât bărbații de hipertensiune.
Nu există medicamente care să amelioreze funcția diastolică. Din experiența noastră, numai suplimentarea cu CoQ10, D-riboză, carnitină și magneziu îmbunătățesc această funcție.
Marile efecte negative ale statinelor se apropie. Noi urmărim cu atenție cercetările. Am fi primii care am lua statină dacă am avea cun grad ridicat de calcifiere coronarină, mai ales în artera coronariană principală stângă, de o importanță critică, sau un stent cardiac, o operație de bypass ori un atac de cord anterior. Dorim acest medicament, pentru efectul său puternic antiinflamator, la persoanele aflate în situații care le amenință viața. Însă am lua totodată o doză ridicată e CoQ10 odată cu administrarea statinei, întrucât știm că statinele epuizează rezervele de coenzima CoQ10 din organism. Unii cercetători au descris insuficiența cardiacă în principal ca pe o boală a deficitului de CoQ10. Un nivel scăzut de coenzima Q10 a fost citat de asemenea ca factor ce contribuie la cancerul de sân – o descoperire care ar trebui să stimuleze prudență în prescierea statinelor pentru femeile aflate la postmenopauză, o populație cu grad ridicat de risc la cancerului de sân.
Concluzia este că statinele pot funcționa în beneficiul sau în dauna voastră. Fiecare persoană este unică și trebuie să cumpănească raportul dintre risc și beneficiile potențiale. Dacă aveți un istoric familial de niveluri ridicate de lipide, de atacuri de cord premature și de decese premature, probabil că veți alege o strategie mai agresivă.
Dar să presupunem că sunteți un bărbat sau o femeie tânără care nu a împlinit încă 50 de ani, fără un istoric de boli cardiace. Testele de laborator vă dezvăluie o glicemie normală, un nivel scăzut al proteinelor C-reactive (CRP) și un nivel ridicat la colesterolului. Medicul dorește să vă prescrie o statină pentru a vă coborî colesterolul. Dacă strategia funcționează, vă va recomanda un regim pentru restul vieții. Ar trebui să acceptați tratamentul? Acest scenariu prezintă foarte multe riscuri și puține beneficii.
Amintiți-vă că nivelul colesterolului nu prezice cu acuratețe bolile de inimă. Noi considerăm că prescrierea de statine la milioane de oameni tineri care nu prezintă niciun factor de risc este o tragedie națională. Ei au cel mai puțin de câștigat și cel mai mult de pierdut.
Coumadin
Warfarinul (cu denumirea mai comună de Coumadin) este folosit pe larg în cardiologie pentru a preveni formarea sau creșterea suplimentară a cheagurilor de sânge. Noi îl prescriem pentru anumite tipuri de aritmii cardiace, atunci când ultrasunetele determină prezența unui tromb (cheag) în inimă și după instalarea unei valve cardiace mecanice.
Coumadinul blochează acțiunea vitaminei K, vitamină liposolubilă produsă în mod natural în corp, cu rol esențial în coagularea sângelui. Viatamina K contribuie la producâia în ficat a unei proteine implicate în procesul coagulării.
Doctorii care le prescriu Coumadin pacienților verifică periodic activitatea medicamentului în corp prin teste de sânge numite Protime sau PT/INR (acronimul pentru Protrombin time/ International Normalization Ratio). Testul evaluează intervalul de timp necesar pentru ca sângele să se coaguleze. Rezultatul ajută octorii să determine cea mai sigură și eficientă doză. Dacă luați Coumadin, asigurați-vă că nivelul că este verificat conform instruțiunilor doctorului.
Problema vitaminei K
Unul dintre cele mai dăunătoare mituri a fost propagat de doctorii care le-au spus pacienților care luau Coumadin să evite alimentele bogate în vitamina K, cum ar fi legumele verzi, ridichile, varza, broccoli, spanacul, varza furajeră, varietățile de fasole și asparagusul. Raționamentul lor: acestea interfereză cu eficacitatea medicației.
Motivul nostru de îngrijorare: corpul are nevoie de vitamina K pentru duritatea oaselor și pentru integritatea arterelor, inclusiv a vaselor sangvine coronariene din inimă. O deficiență duce la oase fragile și la fracturi de șold. Mai mult, o serie de studii recente au arătat că deficiența de vitamina K reprezintă un factor de risc semnificativ pentru calcifierea severă a arterelor coronariene.
Dilema cu care ne confruntăm este că medicamentul Coumadin are efecte antagoniste asupra vitaminei K, iar atunci când nivelurile vitaminei K scad, crește riscul unor deteriorări arteriale. Prin urmare, suntem îngrijorați cu privire la utilizarea pe termen lung a Coumadinului, mai ales dacă doctorii le spun pacienților să ia acest medicament tot restul vieții. Noi credem că pacienții noștri ar trebui să se protejeze printr-un aport suficient de vitamina K în dieta lor.
Avertisment privind interacțiunile Caumadinului
Ulei de pește. Mențineți nivelul uleiului de pește la circa 3 grame sau mai puțin dacă luați Coumadin. S-a demonstrat că o cantitate zilnică mai mare de 6 grame mărește vulnerabilitatea la sângerări.
Usturoi. Evitați suplimentarea cu usturoi dacă luați Coumadin. Proprietățile anticoagulante ale usturoiului și ale Coumadinului că pot subția prea mult sângele.
Ginkgo biloba inhibă activitatea coagulantă într-o anumită măsură. Astfel, pentru a evita sțngerarea ecesivă, nu-l luați împreună cu Coumadin sau cu orice alți agenți antitrombocitici.
Iarba Sfântului Ioan (sânzâienile). Această plntă populară poate slăbi efectul terapeutic al Coumadinului prin producerea anumitor enzime heapatice care elimină medicamentul mai repede din corp. Nu luați această palntă odată cu Coumadinul.
Alte medicamente. Multe medicamente împiedică sau intensifică activitatea Coumadinului. De fiecare dată când vă schimbați regimul, repetați analizele e sânge. Întrebați medicul despre interacțiunile posibile.
Inhibatorii enzimei de tranformare
a angiotensinei
Enzima de tranformare a angiotensinei (ACE) este un agent puternic produs în plămâni, care tranformă angiotensina I, o moleculă inofensivă, în angiotensină II, cel mai potent agent de contracție a vaselor de sânge cunoscut de știință. Medicamentel care inhibă ACE, folosite timp de peste 25 de ani în tratamentul hipertensiunii arteriale, au încetinit activitatea ACE, fapt care a dus la o relaxare a pereților vaselor sangvine, la o tensiune arterială mai scăzută și la opovară mai mică exercitată asupra inimii.
Atunci când analizăm toți factorii care activează și inflamează țesutul peretelui arterial, descoperim că ACE se află printre cei mai importanți. Enzima stimulează aderența moleculelor și stresul oxidativ. Ea epuizează totodată rezervele de zinc ale corpului și poate interacționa negativ cu L-arginina, aminoacidul care alimentează producația de oxid nitric ale celulelor endoteliale.
Acțiunea ACE înregistrează o creștere patologică în ateroscleroză. De pildă, cineva cu o angină pectorală instabilă are în placa de aterom o cantitate de zece ori mai mare de ACE comparativ cu o persoană care suferă de o angină pectorală stabilă. Enzima contribuie la o vulnerabilitate a plăci de aterom pentru că ea produce stres oxidativ din cauza radicalilor liberi și inflamare, intensificând procesul care slăbește pelicula fibroasă a plăcii, fapt care favorizează infiltrarea toxicității.
Câteva dintre medicamntele ACE sunt principale sunt Capoten, Altace, Accupril, Lotensin și Prinivil. Nu toți inhibatorii ACE sunt la fel. Noi preferăm medicamnetele liposlubile, ca Altace și Accupril, concepute pentru țesuturi specifice – adică ele acționează în circulația sangvină și în endoteliu pentru a bloca activitatea radicalilor liberi, cât și în procesul de îmbunătățire a producției a producției de oxid nitric. Primii inhibatori de ACE, precum Capotenul, funcționează numai în circulația sangvină. Ei sunt potriviți pentru hipertensiune arterială și insuficiența cardiacă, dar nu combat inflamarea vasculară.
Noi observăm rezultate mai mbune în cazul inhibatorilor pentru țesuturi specifice, care acționează atât în sânge, cât și în celule. Ei ajută la prevenirea restenozei după implantul de stent cardiac și îmbunătățesc rezultatele după operația pe cord deschis. De asemenea, acești inhibatori scad ratele de evenimente adverse viitore la dibetici.
Cine ar trebui să folosească un inhibator ACE pentru țesuturi specifice? Noi îl recomandăm pacienților cu ateroscleroză simptomatică, placă de aterom sau care au avut atacuri de cord. Atacurile de cord deteriorează și slăbesc o porțiune a mușchiului cardiac, îngreunând astfel pomparea sângelui la inimă. Inhibatorii ACE pot fi utilizați după un eveniment cardiac pentru a menține arterele relaxate și deschise la maximum, astfel încât mușchiul inimii să primească mai mult sânge.
Hipertensiunea arterială, în prezența unei valori mari a calciului (determinată prin tsul EBT) și a unei cantități mari placă ateromatoasă, crește pericolul rupturilro de placă. Abordarea farmaceutică rațională pentru stabilizarea și, poate remedierea acestei situații este utilizarea unui inhibator ACE, ca Altace sau Accupril, în combinație cu o statină.
Noi ne-am străduit mai întâi să îmbunătățim sănătatea endotelială mai curând cu suplimente decât cu inhibatori ACE. Totuși, inhibatorii ACE oferă un raport pozitiv între beneficii și riscuri și vor scădea numărul urgențelor cardiologice. Aceste medicamente sunt alegeri bune făcute de medicul vostru. Dezavantajul majr este tuse seacă neamenințătoare, dar iritantă, care se produce destul de frecvent.
Agenții de blocare a receptorilor angiotensinei
Dacă un pacient se plânge de tuse în timpul medicației cu un inhibator ACE, noi înlocuim (inhibatorul) cu un agent de blocare a receptorilor angiotensinei (ARB). Inhibatorii ACE încetinesc producția de angiotensină II. Agenții ARB se fixează în regiunile de pe membranele celulare care atrag angitensina II și îi blochează practic influența asupra biochimiei celulare.. acțiunea este similară celei a Tamoxifenului care blochează zonele de receptivitate celulară față de estrogen din corp.
Agenții ARB par să ajute în insuficiență cardiacă și în boli hepatice, dar nu am văzut nicio cercetare care să demonstreze beneficii semnificative în cazul bolilor arteriale coronariene.
Betablocanții
Betablocanții pot salva viața pacienților cu boli ale arterelor coronariene sau cu insuficiență cardiacă. Aceste medicamente se numărăr printre cele mai eficiente și mai sigure medicamente de care dispunem în cardiologie.
Aceste medicamente blochează ramura betasimpatică a sistemului nervos autonom, partea responsabilă cu pregătirea corpului pentru acțiune. Betablocanții coboară tensiunea arterială, ameliorează angina pectorală și ajută la prevenirea deteriorării ischemice ulterioare la pacienții cu atacuri de cord. Ei ajută totodată inima să bată mai regulat și descurajează intensificarea ritmului cardiac și creșterea tensiunii arteriale în momentele stresante. Betablocanții și inhibatorii ACE scad riscul de evenimente cardiovasculare adverse în măsură mult mai mare decât ar fi de așteptat doar în urma reducerii tensiunii arteriale.
Cercetările ne spun că indivizii care iau betablocanți timp de un en după un atac de cord prezintă o incidență mai scăzută de moarte subită din cauze cardiace și de atacuri de inimă recurente. Unii doctori folosesc betablocanți după un atac de cor pentru a stabiliza aritmia cardiacă. Sentimentul nostru este că betablocanții vor ajuta la stabilizarea plăci ide aterom vulnerabile la pacienții cu angină pectorală și hipertensiune, care pot trece prin creșteri bruște ale nivelului de adrenalină din cauza furiei, panicii și a stresului. Un betablocant este un medicament bun pentru undivizii stresați, hipertensivi.
Betablocanții sunt folosiți uneori de actori pentru a preveni tracu lde scenă cauzat de anxietate. Noi am prescris jucătorilro de golf profesioniști pentru a nu le tremura mâinile atunic când introduc mingea în gaură. Betablocanții pot calma reacții trupului la amenințări, nesiguranță și teamă.
Ca toate medicamentele, există unele dezavantaje. Preferăm să nu folosim betablocanții la pacienții mai în vârstă pentur că le pot provoca confuzie mentală. Există tipuri diferite de betablocanți disponibili despre care puteți discuta cu medicul vostru. Atunci când este indicat, medicația ar trebui să fie de tip cardioselectiv.
Betablocanții standard, care nu sunt cardioselectivi, pot declanșa atacuri de astm. Dacă suferiți de astm și luați unul dintre medicamentele standard, v-ați putea îmbolnăvi mai tare. În insuficiență cardiacă, Coreg este medicamentul cel mai indicat dacă nu vă deranjează să cheltuiți 100 de dolari pe lună. Acest medicament fucționează totodată ca un antioxidant. Unii oameni pot să nu tolereze Coreg, dar cei mai mulți nu au probleme la administrarea lui. poate dura luni de zile până la pariția beneficiilor.
Aceste medicamente au potențialul de a accentua simptomele depresive la oaemnii deprimați. Alte efecte secundare posibile sunt coșmarurile, diareea și disfuncția erectilă.. dar pentru un pacient vulnerabil după un atac de cord cu placă de aterom avansată și hipertensiune arterială, un betablocant este o alegere bună.
Agenții de blocare a calciului
Doctorii folosesc această clasă de medicamente antihipertensoare pentur a reduce tonusul pereților arteriali, cu scopul de a îmbunătăți circulația sângelui prin vasele îngustate. Deși agenții de blocare a calciului sunt eficienți în hipertensiune arterială, ei destabilizează variabilitatea ritmului cardiac. Istoricul rezultatelor pe termen lung este îngrijorător. Într-o analiză a nouă studii clinice la scară amplă, medicamentele au fost asociate cu o creștere de 25% atâ a atacurilro de cord acute, cât și a cazurilor de insuficiență cardiacă comparativ cu alte tipuri de medicație. Dacă ați suferit un atac de cord și luați aceste medicamente, care afectează ritmul variabil al inimii, ar putea urma consecințe dezastruoase. Ca regulă generală, noi nu prescriem agenți de blocare a calciului sau alfa0blocanți, medicamente folosite în bolile de prostată și care au, la rândul lor, un impact negativ asupra variabilității ritmului cardiac.
Mai mult, blocanții calciului provoacă umflări ale gambelor. Atunci când se produce acest lucru, un doctor prescrie adesea un diuretic. Apoi, pacientul trebuie să ia potasiu. A fost creată o nouă boală pe lângă cea inițială. Agenții de blocare a calciului sunt medicamente la care se apelează în ultimă instanță. Suplimentarea cu magneziu are aceleași efecte ca acelea ale blocanților de calciu, dar fără riscuri.
Aspirina
Unii cardiologi recomandă ca toată lumea trecută de patruzeci de ani să consume o doză zilnică redusă de aspirinp ca parte a unei bune prevenții cardiovasculare. Aspirina vă poate ajuta sângele să rămânp mai subțire.
Noi nu facem această recomandare persoanelor sănătoase ca metodă primară de prevenție a bolilor cardiovasculare. Motivul: aspirina poate părea inofensivă, dar este una din principalele cauze ale sângerărilor gastrointestinale.
Preferăm o varietate de suplimemte care mențin vscozitatea sănătoasă a sângelui fără erozoinea tractului digestiv. Acestea sunt uleiul de pește, usturoiul, ghimbirul, bromelainul, întreg spectru lde vitamina E (ce cuprinde alfa- și gamma-tocferol) și magneziul.
Analgezicele și bolile de inimă.
Veștile permanente cu privire la posibilele efecte adverse ale medicamentelor asupra sistemului cardiovascular ne determină să fim îngrijorați de utilizarea larg răspândită a tuturor analgezicelor.
De fapt, toate au efecte secundare, chiar și medicamentele farmaceutice care se vând fără rețetă, ca acetaminofenul (probleme hepatice) și medicamente nesteroidiene intiinflamatoare (NSAID), precum iboprofenul (hipertensiune arterială și funcție renală slăbită). Medicamentel nesteroidiene antiinflamatoare eliberate pe bază de rețetă sau chiar mai puternice. Utilizarea în exces a acestora a ruinat carierele și sănătatea câtorva atleți profesioniști bine-cunoscuți. Dacă medicamentele NSAID pot răni oamenii tineri aflați la vârful condiției lor fizice, gândiți-vă la cât rău vă pot face vouă.
Cercetările recente arată că medicamentele nesteroidiene antiinflamatoare pot să împiedice producția mitocondrială de adenozină trifosfat (ATP), combustibilul celular de bază al corpului. În esență, multe dintre aceste analgezice acționează asemenea unor toxine mitocondriale. ATP este o substanță vitală pentru funcționarea adecvată a tuturor celulelor și în special a celulelor mușchiului cardiac care pompează non-stop. Atunci când medicamentele diminuează producerea acestei energii, ea trebuie oferită altfel.
Cardilogii sunt cuprinși de o dilemă, întrebându-se care medicament este cel mai potrivit pentur un pacient cardiac cu artrită severă când, poate, singura medicație care alină durerea este un antiinflamator. Pacientul ar trebui oare să ia medicamentul și să fie activ sau să nu-l ia și să devină sedentar?
Abordarea noastră în cazul oamenilor cu dureri artritice cronice este să le recomandăm remedii antiinflamatoare naturale, ca uleiul de pește, glucozamina, controitinul, MSM și scoarța de salcie. Pentru moment, nu recomandăm medicamente farmaceutice antiinflamatoare pentru că au prea multe neajunsuri.