Draga mea, știu că suferi și am hotărât să-ți scriu.
Sper să primești mesajul meu cu inima deschisă pentru vreau să te ajute câtuși
de puțin.
Îți înțeleg durerea pierderii și va fi o perioadă în care
aceasta te va răvăși, dar depinde și de tine cât de repede vei ieși din ea. Nu
vreau să-ți dau sfaturi, vreau doar să te îndemn să privești dintr-un alt unghi
situația. Noi privim moartea ca pe o dispariție definitivă, ca pe un sfârșit
total, ceea ce nu este deloc așa. Noi deplângem persoanele dragi care au
plecat, când de fapt ele au scăpat de durere, ele nu mai simt nimic. Moartea
este doar o trecere în altă dimensiune, într-o lume mai bună. Dar noi, deseori,
suntem atât de egoiști încât ne dorim ca oamenii apropiați să rămână aici pe
pământ cât mai mult timp alături de noi. De fapt, deplângem situația noastră,
nu a lor. Ne întrebăm cum vom putea trăi în continuare fără ei, adică, punem
accent pe propria persoană. E o viziune foarte egoistă, pentru că ei nu au
murit, și-au lăsat doar ambalajul, dar sufletul a rămas intact. E soarta pe
care o avem noi toți oamenii, avem niște corpuri care îmbătrânesc și mor. E
foarte macabru, dramatic și dezolant dacă privim astfel viața.
Moartea nu este o dispariție definitivă, moartea
marchează sfârșitul vieții aici pe pământ, iar viața adevărată urmează abia
după asta. Abia când am înțeles asta am găsit sens la toate necazurile și
suferințele mele. Deși uneori este foarte greu, doar Dumnezeu mă ajută de
fiecare dată.
Ce te îndemn să facă e să te gândești la tatăl tău cu
bucurie, el merită o amintire plină de bucurie, nu de suferință. El și-ar dori
să te vadă fericită, nu disperată. Încearcă să te gândești cu recunoștință, la
șansa unică că anume acest om minunat să fie tatăl tău. Eu, spre exemplu, o
să-l păstrez în memorie ca pe un om vesel, optimist, o să zâmbesc când o să-mi
amintesc vorbele lui de duh. Așa vreau să-l păstrez în memorie, ca pe un om
care a știut să se bucure de viață.
Acum tu ai doar motive de recunoștință pentru el și
pentru Dumnezeu că l-a ținut acest timp alături și i-a dat puteri să facă atâtea
lucruri frumoase pentru tine. Eliberează-l cu seninătate, alungă gândurile
negre, te rog, să încerci. Mulțumește-i pentru tot cu pace în suflet, chiar
dacă cu lacrimi pe obraji. Roagă-te pentru sufletul lui, este tot ce poți să
faci acum.
Text publicat în revista Garbo
