marți, 11 februarie 2020

Dor tăcut


If you are able to be media free for periods of time, and you disengage yourself from the frequency of chaos and anxiety and stress and hustle-bustle and temptations of all kinds that you don’t need, you begin to get clear. You begin to listen to...
Purtăm în noi doruri tăcute, cuvinte nerostite, lacrimi înăbușite, regrete târzii, iubiri suferinde. Nu e decât beznă prin care rătăcim în neștire și cu o dorință imensă, nu de a le uita, anihila sau risipi, ci de a descoperi ceva. Înalt, mult mai înalt. Și într-un sfârșit descoperim. Nu acolo unde căutam. Dar drumul, bezna, rătăcirea nu au fost zadarnice. Fără ele nu ajungeam la acel tainic loc situat chiar în dreptul inimii.
Îmi doresc să te revăd și în același timp mi-e teamă de această reîntâlnire. Teama de a risipi un vis. Iar eu am atât de mare nevoie de un vis de care să mă agăț în clipele pustii. În care să experimentez emoții - până la paroxism. În care să exploreaz spații - necunoscute. În care să ating abisuri sufletești - imposibile.
Nu, de fapt, doresc să nu-mi pierd speranța la o bucurie simplă. O bucurie atât de necomplicată, încât pare incompatibilă cu mine. Pentru că orice bucurie se plătește cu așteptare, răbdare, trudă, lacrimi, singurătate. Multă.
N-aș vrea să-mi risipesc visul și totodată n-aș vrea să-și zdruncin speranțele, visurile și sentimentele tale. Pentru că prea te prețuiesc, pentru că prea țin la tine, pentru că prea îmi ești drag.
Mi-e teamă că tristețile mele vor umbri seninătatea ta firească. Mi-e teamă că tăcerile vor fi prost înțelese. Mi-e teamă că n-o să-ți pot menține entuziasmul, atunci când nu vei putea să o faci tu însuți. Că n-o să pot să fiu acel motiv de furtună creatoare, de inspirație, de avânt.
Și ce poate face iubirea din noi?! Când un cuvânt ne dă credința că putem muta munți. Când o privire ne face să ne simțim cel mai iubit om de pe pământ. Când într-un simplu gest simțin o dăruire incomensurabilă. Și atunci descoperim că iubirea e bucurie. Și atunci înțelegem ce ne-a lipsit, ce am căutat cu disperare în tot acest timp. Și ne eliberăm de zbateri inutile, de strădanii întrepatate greșit. Iar lumea noastră dărâmată, pentru reconstruirea căreia plănuiam un secol de trudă, renaște într-o clipă!

 Text publicat în revista Catchy

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lifespan de David A. Sinclair