Suplimentele
Principii de bază
Înainte de anii 1990, vitaminele și mineralele erau percepute de majoritatea medicilor ca substanțe din hrană care preveneau deficiențile nutritive ca scorbutul, beriberi, rahitismul și pelagra. Medicina consacrată considera că suplimentarea era inutilă, crezând că oamenii obțineau toate substanțele de care aveau nevoie din hrană. Timp de mai multe decenii, doar o mică minoritate a medicilor cu orientări nutriționale recomandau suplimentele ca pe o opțiune medicală puternică, sigură, necostisitoare... iar mulți dintre ei chiar au intrat în belele pentru că au făcut acest lucru.
În 2002, publicația reprezentativă penturu medicina americană consacrată Journal of the Amercian Medical Association a publicat un raport al cercetătorilor de la Harvard, în care se cunoaște că ”majoritatea oamenilor nu consumă o cantitate optimă de toate vitaminele doar prin intermediul dietei”. Din cauza acestui aport sub nivelul optim și datorită ”dovezilor solide ale eficacității” din studiiile experimentale bazate pe grupuri de control, ”pare un lucru prudent pentru toți adulții să consume suplimente cu vitamine.”
Bogăția cercetărilor a influențat mult felul în care practicăm cardiologia. Suplimentele se adresează deficiențelor cardiovasculare specifice și întăresc totodată întreaga fiziologie a organismului pentru a lupta împotriva infecțiilor, a inflamării și a plăcii de aterom, pentru a hrăni sistemul nervos și cel endocrin și pentru a-i oferi întregului corp un plus de energie.
Oamenii au nevoie de această suplimentare nutritivă, de pe urma căreia au foarte mult de câștigat. Adesea, suplimentele îi țin departe de spital.
Vitamina C poate neutraliza o parte din radicalii liberi, dar pe cont propriu nu are niciun efect asupra majorității lor. Ea poate fi de asemenea epuizată în bătălia împotriva radicalilor liberi. Totuși, vitamina C uzată poate fi reîmprospătată de bioflavonoizi (vitamina P) dacă aceste substanțe sunt prezente în organism. Bioflavonoizii se găsesc în citrice și legume, ca și sub formă de suplimente. Vitamina C și bioflavonoizii pot fi cumpărați în formule combinate.
La rândul ei, vitamina C reenergizează vitamina E, iar vitamina E colaborează în interiorul celulelor cu licopenul, beta-carotenul și CoQ10, antioxidanți care țintesc diferite tipuri de radicali liberi.
Acest principiu al medicinei nutriționale sinergice este de o logică perfectă, dar multora le ia timp să o înțeleagă. Din păcate, mulți cercetători și furnizori ai serviciilor de sănătate nu pricep, iar consumatorii sunt lăsați complet confuzi de un baraj de relatări contradictorii din mass-media, care oferă informații superficiale bazate pe studii eronate.
De exemplu, să analizăm un studiu finlandez despre care s-a discutat pe larg în presă. În acest experiment special, persoanele între două vârste care fumau de multă vreme au primit fie un remediu placebo inofensiv, fie 50 de unități internaționale (UI) de vitamina E sintetică timp de șase luni. La finalul studiului, cercetărorii nu au găsit nicio diferență în ratele evenimentelor cardiace sau de cancere de plămâni între grupul care a consumat vitamina E și grupul placebo.
Fumatul epuizează rezervele de vitamina E din corp. Fumatul distruge vitamina C, care este absolut fundamentală pentru sănătatea sistemului arterial și imunitar. Studiul finlandez nu a inclus vitamina C, astfel încât subiecții au rămas cu o deficiență de vitamina C pe întreaga durată a cercetării. Finlandezii beau mult alcool, iar acesta blochează absorbția vitaminei E din hrană. Se știe de asemenea că ei au deficiențe de seleniu, fără de care toată vitamina E din lume nu vă poate proteja, și totodată de acizi grași esențiali, un element important în protecția cardiacă.
Prin urmare, a le da acestor fumători regulați și cu deficiențe nutritive 50 UI dintr-o formă sintetică și incompletă de vitamina E și a te aștepta, după șase ani, la un beneficiu de sănătate a ca și cum ai da un pahar cu apă unei persoane care moare de sete în deșertul Sahara. Chair dacă fumătorilor li s-ar fi dar 1 000 UI de vitamina E pe zi, ea nu ar fi funcționat încă.
Comparativ cu studiul finlandez, un experiment din 2004 cu fumători japonezi a fost mai bine conceput și a demonstrat importanța acțiunii sinergice a antioxidanților. Cercetătorii de la National Defense Medical College au administrat la cincisprezece fumători atât vitamina E, cât și vitamina C timp de aproape o lună. Investigatorii au vrut să vadă cum influența vitaminele capacitatea celulelor endoteliale de a produce oxid nitric pentru dilatarea arterială normală. Concluzia lor: suplimentele orale cu antioxidanți au remediat în grad semnificativ funcția arterială deteriorată la fumători. Așa cum dovedesc acest studiu și multe alte cercetări, combinațiile de suplimente au efecte sporite. Iată câteva exemple extraordinare:
· vitamina C și E luate individual încetinesc în decurs de trei ani progresia bolii arteriale carotide cu 5%, iar luate împreună încetinesc progresia cu 45%;
· un ”cocteil” de vitamina C, E, A și betacaroten îmbunătățesc recuperarea după un atac de cord și descrește rata mortalității cu o treime în prima lună critică de după eveniment;
· combinațiile de antioxidanți îi protejează împotriva aritmiei cardiace și a atacului de cord pe pacienții care sunt supuși unei operații de bypass;
· vitaminele C și E luate împreună funcționează mai bine în prevenirea progresiei bolii la bărbați după o intervenție chirurgicală de bypass;
· combinațiile de antioxidanți descresc acumularea de placă ateromatoasă în arterele pacienților care primesc transplant de inimă.
Multivitaminele, multimineralele
și antioxidanții
Întâi de toate, ca temelie a oricărui program de suplimentare, aveți nevoie de capsule sau table ”multi”, bogate în combinații de vitamine, minerale, antioxidanți și alți factori nutritivi. Din păcate, formulele bune nu pot fi îngrămădite într-o singură pilulă. Pacienți noștri iau formule de tip ”multi” în porții de pănâ la opt pilule sau capsule pe zi.
Multivitaminele care se iau o singură dată pe zi, de genul cărora li se face reclamă televizată, oferă prea puțină protecție. Acestora le lipsește atât puterea, cât și mulți din antioxidanții de ultimă generație. Combinațiile mai bune vă oferă cantități vindecătoare de vitamina B, magneziu, bioflavonoizi, licopen, luteină și alți nutrienți care vă susțin sistemul cardiovascular. Mai mult, ele sunt concepute pentru a absorbție mai ușoară. Plătiți mai mult, dar obțineți mai mult. Nouă ne plac multivitaminele cu un conținut scăzut de betacaroten (mai puțin de 10 000 UI pe zi), care nu conțin fier și oferă o varietate de compuși ai vitaminei E.
Toate formulele cu vitamine prezintă diferențe în privința calității, a formelor nutrienților specifici și a puterii. Procentajele menționate pe etichete se referă la dozele RDA stabilite FDA – dozele zilnice recomandate de substanțe nutritive esențiale despre care se crede că sunt adecvate pentru a satisface nevoile nutriționale ale oamenilor sănătoși. Aceste valori se schimbă constant ca rezultat al cercetărilor continue. Chiar experții academicieni recunoască că valorile sunt departe de a fi precise. Mai mult, penturu mulți nutrienți necesitățile nu au fost stabilite și, foarte probabil, în naii următori vor fi descoperiți alți nutrienți esențiali. Nu există principii îndrumătoare oficiale care să reglementeze aportulde substanțe nutritive pentru indivizii bolnavi.
Uleiul de pește
Asemenea oricărei mașini, inima are nevoei de ulei pentru a merge ca pe roate. Cercetările științifice au indicat uleiul adecvat ca fiind acizii grași oemga-3, substanțele uleioase prezente în plante și în pești. Avem cu toții o nevoie deosebit de mare de aceste substanțe in cauza tendințelor alimntare nesănătoase adoptate de-a lungul anilor.
O cale de a-i introduce în corp este să mâncați mult pește. O altă metodă este să luați suplimente cu acizi grași omega-3 derivați din uleiul de pește. Suplimentele cu ulei din semințe de in a părut ca alternativă, o sursă vegetală de acizi grași omega-3, dar asemenea altor acizi grași omega-3 extrași din plante, uleiul de semințe de in are o viață scurtă pe rafturile magazinelor și este predispus la oxidare și râncezire. Noi preferăm uleiul de pește.
Uleiul de pește conține acid eicosapentoenoic (EPA) și acid docosahexaenoic (DHA), compuși exptrem de benefici pentru organism. În mod normal, ficatul omului trebuie să transforme acizii grași din surse vegetale în EPA și DHA. Conversia necesită foartă multă energie, precum și prezența unei enzime specifice (delta-6-desaturază), care lipsește la unele persoane. Astfel, consumarea acizilor DHA și EPA din pește sau a suplimentelor cu ulei de pește este o cale mai eficientă de a alimenta corpul.
Începând de la mijlocul anilor 1970, cercetătorii danezi au descoperit că eschimoșii din Groenlanda aveau incidență scăzută de atacuri de cord comparativ cu occidentalii. Ei au atribuit constituția cardiacă sănătoasă a eschimoșilor unei diete bogate în ulei de pește, despre care au considerat că oferă beneficii antiaterosclerotice potențiale.
Fiecare cardiolog ar trebui să fie interesat de următoarele beneficii ale uleiului de pește:
· scade Lp(a), al trigliceridelor și al tensiunii arteriale;
· crește valorile colesterolului HDL;
· reduce inflamația peretelui arterial;
· îmbunătățește funcția endotelială;
· scade aderența sângelui și probabilitatea acestuia de a forma cheaguri;
· stabilizează și poate reduce placa de aterom; previne totodată ruperea plăcii;
· ameliorează variabilitatea ritmului cardiac, ceea ce combate aritmiile;
· contribuie la procesele bioenergetice ale mușchiului cardiac.
Uleiul de pește ajută la controlul eicosanoizilor, substanțe minuscule, asemănătoare hormonilor, produse de toate celulele voastre. Aceste substanțe chimice au o influență reglatoare asupra reacțiilor imune și inflamatoare, asupra integrității vaselor de sânge și au multe alte efecte. Asemenea colesterolului, unii eicosanoizi sunt considerați buni, iar alții nocivi.
Vestea bună este că exercitați un control bun al eicosanoizilor prin hrana consumată. Alimente ca grăsimile hidrogenate (transgrăsimi) și carbohidrați rafinați declanșează producția eicosanoizilor dăunători și produc inflamarea. Cantitățile adecvate de acizi grași omega-3 sunt benefici pentru aproape toate țesuturile din corp.
Uleiul de pește previne toate aritmiile și are un efect terapeutic asupra lor. Pacienți cu fibrilații atriale care consumă ulei de pește au șanse mai mari să-și mențină un ritm cardiac bun. Pacienții care integrează uleiul de pește în alimentația lor se externează din spital mai devreme după operațiile de bypass și prezintă un risc mai mic e închidere a grefei de bypass. Ei pot parcurge o distanță mai lungă la testele de pe banda de alergare. Cei care își administrează nitroglicerină au nevoie de cantitate mai mică. Uleiul de pește este o substanță incredibil de lipsită de toxicitate.
Cercetări slecționate
Datele științifice despre uleiul de pește arată că în decurs de trei zile acesta poate penetra placa de aterom și îi poate scădea vulnerabilitatea la rupturi. Dintre numerosele cercetări, poate cel mai impresionant este studiul experimental GISSI din Italia. Cercetătorii au urmărit peste 1 100 de italieni de la 172 centre medicale care suferiseră atacuri de inimă. Iată o parte din observații: pacienții care au consumat zilnic un supliment de 1 g de ulei de pește ce aveau o concentrație mare de acizi grași (850 mg de DHA/EPA) au înregistrat o scădere cu 30% a riscului de moarte subită din cauze cardiace și din toate cauzele în decurs de un an. Se crede că acest studiu a influențat decizia American Heart Association de a recomanda cel puțin 1 g de ulei de pește pe zi.
Recomandări
Folosiți doar suplimente cu ulei de pește farmaceutice, ceea ce înseamnă că sunt produse purificate de substanțe toxice, ca mercur și PBC (compuși clorinați ce contaminează mediul și se acumulează în trupurile peștilor și altor animale marine). Cumpărați suplimente de la producători reputați, care asigură puritatea și testează cu regularitate nivelul de toxicitate al uleiului de pește.
Pentru prevenție, luați 1 g pe zi. Pacienții cu boli cardiovasculare cunoscute, operații bypass, stent cardiac sau istoric al atacurilor de cord vor avea nevoie de doze mai ridicate.
În general vorbind, acestea sunt suplimente bine tolerate, deși unii oameni manifestă eructație la consumul de ulei de pește. Dacă aveți această problemă luați suplimentele la masă sau împreună cu enzimele digestive.
Precauții
Se obișnuia să se spună pacienților care luau Coumadin sau alte anticoagulante să nu consume ulei de pește pentru că aceste le-ar cauza sângerări. Deși noi vă sfătuim să fiți prudenți atunci când îmbinați uleiul de pește și oricare alt agent medicamentos sau nutritiv cu anticoagulantul Coumadin, cercetările medicale arată că cele două sunt combatibile.
În cadrul unui studiu, 610 pacienți care au trecut cu succes printr-o operație de bypass pe artera coronariană au primit în mod aliatoriu Coumadin sau aspirină împreună cu sau fără 10 g de ulei de pește pe zi. Suplimentarea nu a sporit riscul sângerărilor anormale, dar, ca un aspect interesant, a scăzut incidența închiderii grefelor venoase după un an cu 25%, un beneficiu minunat. Uleiul de pește ar putea de fapt să scadă riscul sângerărilor din tractul gastrointestinal. Cercetările au arătat că acești acizi grași vindecă ulcerele peptice aproape la fel de bine ca medicamentele eliberate cu prescripție.
Totuși trebuie spus că există anumite situații în care este de dorit ca sângele să se coaguleze bine. De pildă, dacă urmează să fiți supuși unei operații chirurgicale, întrerupeți uleiul de pește pentru că acesta are proprietatea de a vă subția sângele. Reveniți la uleiul de pește după ce vă vindecați, poate după trei zile.
Noi vă recomandăm să luați 2 mg de astaxantină, un antioxidant capabil să protejeze uleiul de pește de procesele de oxidare din corpul vostru. Am observat din experiență că uleiul de pește se poate oxida la diabetici a căror organism generează cantități considerabile de radicali liberi, ce au ca efect stresul oxidant. Acest efect poate agrava boala. Consumarea uleiului de pește împreună cu antioxidanți ajută la menținerea sub control a glicemiei.
Magneziul
Am descoperit că majoritatea pacienților cu boli cardiovasculare, mai ales în cazul bolilor acute, au rezerve de magneziu epuizate. Diabeticii și femeile la postmenopauză prezintă carențe extreme.
Magneziul este un partener important în peste tre isute de reacții enzimatice din corp, inclusiv în generarea energiei celulare și a relaxării musculare; în sinteza lipidelor, a proteinelor și a acizilor nucleici; în menținerea unor oase puternice. Deficiența contribuie la o gamă amplă de simptome, de la crampe și spasme musculare, ticuri, tremurături, dificultăți premenstruale până la aritmii cardiace și deces subit din cauze cardiace. Cardiologi cunosc bine rolul magneziului pentru că acesta ajută în multe afecțiuni obișnuite pe care le tratează: bolile arteriale, atacul cerebral, angina pectorală, atacu lde cord, ritmurile anormale ale inimii, cardiomiopatie și insuficiență cardiacă, hipertensiune și prolaps de valvă mitrală.
Magneziul este prietenos cu celulele endoteliale. Toți cei care au placă de aterom ar trebui să ia suplimente de magneziu, acesta le va stabiliza placa.
Magneziul îmbunătățește eficiența metabolică a celulelor mușchiului cardiac, astfel încât alină durerile de piep și alte simptome ale anginei pectorale cauzate de lipsa de oxigen (ischemie). Acest mineral este util cu deosebire în cazurile de ischemie cauzate de spasmul vaselor coronariene deoarece înlesnește relaxarea musculaturii din pereții arterelor. Magneziul hrănește inima în timpul fazei acute a unui atac de cord, coboară tensiunea arterială mărită care amenință să provoace un atac cerebral și domolește diferite aritmii cardiace, care ar putea culmina într-un stop cardiac.
Dece este atât de prezentă carența de magneziu? În primul rând, solul a devenit sărac în magneziu și în alte minerale care spriină sănătatea. Apoi, de vină este și stilul nostru de viață.
· Legumele, nucile, alunele și cerealele integrale conțin magneziu din belșug, dar majoritatea oamenilor nu le mănâncă în cantități suficiente. Rafinarea cerealelor integrale elimină majoritatea conținutulu ide magneziu. De exemplu, procesarea grâului integral în făină albă duce la pierderea magneziului în proporție de 82%.
· Dietele bogate în grăsimi generează în intestin bule adipoase, care ”spală” magneziul din hrană.
· Consumăm prea mult calciu și prea puțin magneziu, care duce la dezechilibru mineral. Finlanda are cel mai care raport calciu/magneziu din dietă – de 4 la1 – și SUA urmează îndeaproape. Țara scandinavă se clasează pe primul loc în lume la decesele subite cauzate de atacurile de cord și cerebrale în rândul bărbaților tineri între două vârste. Cercetările din domeniul medical cred că un aport scăzut de magneziu are legătură cu acest fenomen.
· Alcoolul, chiar și în cantități mici, secătuiește rezervele de magneziu. Alcoolicii înregistrează carențe grave.
· Cola și alte băuturi carbogazoase bogate în fosfați înactivează magneziul.
· În unele regiuni din SUA mai ales în sud-este, există niveluri scăzute de magneziu în apa potabilă. Dovezile sugerează că apa bogată în magneziu (dură) esre probabil forma cu cea mai ridicată biodisponibilitate a magneziului. Zonele cu apă dură înregistrează o rată mai mică a atacurilor de cord comparativ cu locurile unde apa este lipsită de duritate minerală.
· Stresul ”mănâncă” magneziul organic. Orice fel de stres are acest efect: munca în exces, pre mult efort fizic (un avertisment pentru atleți!), stresul mental sau emoțional, intervențiile chirurgicale sau traumele.
În 2003 cercetători din Los Angeles, Austria și Israel au raportat pentru prima oară că suplimentarea magneziului a îmbunătățit semnificativ toleranța cardiacă la efort fizic și durerile de piept, ca și calittea vieții la pacienții cu boli cardiovasculare. Celor 187 de pacienți din acest studiu, care urmau deja programe de medicație, le-au fost desemnate aleatoriu fie un supliment zilnic de magneziu (365 mg), fie o pilulă placebo timp de șase luni.
Apărut în American Journal of Cardiology, raportul a atribuit îmbunătățirile acțiunilor multiple ale magneziului în sistemul cardiovascular, inclusiv protejarea celulelor endoteliale de supraîncărcarea cu calciu, producând astfel dilatarea și relaxarea arterială, scăzând tensiunea arterială și îmbunătățind producția de ATP în mitocondrii. Autorul principal, Michael Shechter, de la Sheba Medial Center Heart Institute din Israel, o autoritate internațională în terapia pe bază de magneziu pentru bolile cardiovasculare, a observat că 75% din pacienții cu bolile cardiovasculare pe care i-a studiat în SUA și Israel aveau carențe inițiale de magneziu.
Shecher sugerează că însăși boala cardiovasculară ar putea fi relaționată cu deficiența de magneziu. El crede că acest ”supliment necostisitor și în esență lipsit de riscuri” ar trebui să facă parte din toate programele de terapie pentru bolile de inimă.
Descoperirile lui Shecher ajută la explicare rezultatelor din alte studii importante, precum Honolulu Heart Program, în care cercetătorii au monitorizat sănătatea cardiovasculară pe parcursul a tre idecenii a peste șapte mii de bărbați cu descendență japoneză care trăiau în Hawaii. Indivizii cu cel mai mic aport de magneziu (50 până la 186 mg) au fost de două ori ma iexpuși riscului unui atac de cord decât cei care consumau ce mai mare cantitate medie de magneziu (340 până la 1 183 mg). Doza zilnică recomandată (RDA) pentru bărbați este de circa 400 g, iar pentru femei de 300 mg.
Deficitul cronic de magneziu joacă probabil un rol important în dezvoltarea diabetului, o afecțiune care duce cu sine multe amenințări secundare la adresa sănătății, printre care risc crescut de boli cardiovasculare. Studiile au descoperit că cu cât a fost mai ridicat aportul de magneziu, cu atât mai scăzut a fost riscul de diabet. Mecanismul exact prin care magneziul micșoreaz riscul rămâne neclar, dar știm că rezistența la insulină se ameliorează adesea cu magneziu, iar megneziul ajută mulți diabetici să obțină un control mai bun al glucozei.
Mulți oameni cu rezistență la insulină prezintă un nivel ridicat de trigliceride, un factor de risc însoțitor. Cercetările arată că trigliceridele scad odată cu mărirea aportului de magneziu, un efect direct pe care l-am observat la pacienții noștri de mai multe ori.. se pare că magneziul alimentează direct o enzimă importantă, numită lipoproteinp lipază. Enzima descompune trigliceridele aflate în circulația sangvină în acizi grași pentru utilizarea în țesuturo și ajută la formarea colesterolului HDL benefic.
Recomandări
Pentru a măsura existența carenței de magneziu rugați doctorul să vă facă un test al megneziului din hematii sau un test al magneziului ionizat. Aceste teste furnizează măsurători mai precise ale magneziului funcțional. Testel standard car măsoară magneziul sangvin generează adesea valori normale false.
Dacă luați un diuretic, țineți cont că acesta determină o pierdere prin urină a megneziului, pacienții cardiovasculari ar trebui să ia suplimente de magneziu, mai ales diabeticii, oentru că acesta ajută la stabilizarea nivelului de insulină, iar, ca rezultat, participă la stabilizarea plăcii de aterom.
Noi recomandăm între 400 și 800 mg pe zi indiferent de aportul alimentar. Unele suplimente sunt sub formă de tablete, altele sunt masticabile. Noi preferăm forma masticabilă pentru că se absorbe mai ușor.
Precauții
Cantități prea mari de magneziu au efect laxativ. Vă puteți regla adesea mișcările peristaltice ale intestinului prin simpla monitorizare a aportului de magneziu. Sincer vorbind acesta este un efect secundar pe care ne bazăm în cazul pacienților bătrâni care se plâng de constipație. Dacă nu vă simțiți în largul vostru, reduceți doza pentru a obține beneficiile cardiovasculare fără efectul laxativ.
Nu luați magneziu suplimentar dacă suferiți de insuficiență renală. E posbil ca rinichi să nu poată excreta mineralul, fapt ce poate contribui la acumularea lui toxică în corp.
Nittokinaza și lumbrokinaza
Vâscozitatea excesivă se referă la sângele lipicios ori ”mâlos”. Atunci când se îngroașă, sângele se împotmolește în drumul lui spre vasele sangvine, determinând trombocitele să adere una la alta și să se conglomereze. Acest lucru suprasolicită inima, care se străduiește să împingă sângele prin sistem. Vasele sangvine devin mai rigide, mai puțin elastice și se calcifiază frecvent . pericolul constă în tendința de a forma cheaguri, care pot bloca vasele ce duc spre inimă, crier , plămâni și alte organe vitale.
Ce anume îngroașă sângele?
· Factorii genetici
· Îmbătrânirea
· Sedentarismul
· Un nivel prea mare de hematocrit, o măsură a concentrației globulelor roșii din sânge. Dacă hematocritul crește cu 10%, vâscozitatea poate urca la 20%.
· Prea mult fier în sânge. Cercetările arată că femeile aflate la menstruație au o incidență mai scăzută de boli cardiace, fapt explicat în parte de pierderea regulată de sânge și fie o dată pe lună. Acest aspect este corelat cu reducerea stresului oxidant și a vâscozității sângelui. Bărbații și femeile care donează sânge regulat își reduc vâscozitatea și riscul de înfundare a vaselor cu cheaguri.
· Hematiile deformate, un rezultat al îmbătrâniri, diabetului, nivelului ridicat de homocisteinp și al forțelor mecanice din interiorul vaselor.
· Toxinele din mediu și fumatul, care poluează și inflaează.
Am văzut deja cum un supliment - uleiul de pește – ajută la subțierea sângelui. Însă mulți indivizi, inclusiv cei care aleg să evite agenții farmaceutici de subțiere a sângelui, pot avea nevoie de ceva mai puternic. Aici e punctul în care intră în scenă nattokinaza și lumbrokinaza.
Nattokinaza este extrasă don natto, un aliment tradițional din soia fermentată , despre care uni icercetători cred că explică parțial incidența scăzută a bolilor coronariene în Japonia.
Lumbrokinaza, dezvoltată atât în Japonia, cât și în China, provine dintr-un extract de râmă, o sursă tradițională de vindecare în medicina asiatică.
Aceste două produse separate ale cercetărilor asiatice dinamice împărtășesc o trăsătură puternică și comună de mare însemnătate pentru cardiologi: ele dețin o capacitate de reglare a fibrinei care este chiar mai eficientă decât plasmina produsă de corp. Aceasta devorează în mod natural cheagurile de sânge.
Corpul produce fibrină, o proteină fibroasă formată din fibrinogen. Acest factor principal de coagulare creează o împletitură care prinde ca într-o plasă hematiile și îngroașă sângele ca să nu sângerați în exces în urma unei răniri. Când o placă de aterom se rupe, fibrina acționează imediat, formând cheaguri de sânge. Prin urmare, fibrina este importantă și, în același timp, periculoasă.
Pentru a îndepărta pericolul și crea un echilibru al vâscozității sangvine, corpul produce în mod natural plasmină, o enzimă care descompune fibrina în exces. Dacă acest agent natural de anticoagulare este copleșit și nu își poate îndeplini sarcina, apar probleme. Iar acesta e momentul în care intervin nattokinaza și lumbrokinaza.
Nattokinaza și lumbrokinaza sunt agenți de anticoagulare cu administrare orală, iar efectul lor apare în câteva minute până la câteva ore. Dacă luați aceste suplimente în mod preventiv, probabil că trupul vostru nu va mai forma din start cheaguri de sânge.
Recomandări
Nattokinaza și lumbrokinaza au, în viitor, un pare potențial în prevenirea și tratarea acumulărilor aterosclerotice. De vreme ce producția naturală de plasmină scade pe măsură ce îmbătrânim, iar în viață pot apărea alți factori care îngroașă sângele, are sens să aveți în vedere suplimentele cu aceste enzime în scop preventiv.
Noi le recomandăm călduros oamenilor cu risc pronunțat de formare a cheagurilor. Dacă aveți niveluri ridicate de fibrinogen, himocisteină, Lp(a) și proteină C-reactivă (CRP), probabil că veți dori să discutați serios această opțiune cu doctorul vostru. Una din cele mai letale combinații pe care le vedem în practicile noastre cardiologice o constituie valorile ridicate de homocisteină și lipoproteine Lp(a). Acumularea în sânge a acestor substanțe este toxică și îi expune pe pacienți la un mare risc de producere în exces a fibrinei.
Dacă luați medicamente, consultați-vă cu medicul vostru înainte de a demara suplimentarea cu oricare din aceste două enzime. Ele sunt destul de puternice și medicația trebuie să fie ajustată ca rezultat al administrării lor.
Noi vă sugerăm următoarele dozaje:
· Nattokinaza. Pentru prevenție, 2 000 de unități de fibrină pe zi. Pentru terapie, 4 000 de unități pe zi. Duă un atac cerebral, 6 000 de unități
· Lumbrokinaza. Terapia activă implică două capsule de 20 mg luate cu 30 minute înaintea meselor, de trei ori pe zi, timp de patru săptămâni. Apoi, o capsulă de trei ori pe zi. Dacă este luată cu hranp, lumbrokinaz va servi drept enzimă digestivă și nu va fi absorbită deloc în sânge. Persoanele cu niveluri ridicate de fibrinogen și Lp(a) ar trebui să ia o capsulă înainte de mâncare.
L-arginina
Cel mai important determinant al bunăstării cardiovasculare – sau a lipsei acesteia – este sănătatea biochimică a endoteliului, stratul unic de celule care căptușește peretele interior al vaselor sangvine. Probabil că nu veți fi în pericol dacă aveți o îngustare semnificativă a arterelor coronariene, însă o funcție endotelială bună. Dacă aveți o îngustare de 40%, dar o funcție endotelială defectuoasă, șansele voastre sunt mici. Biochimia este mai importantă decât anatomia ea determină viața sau moartea cardiovasculară.
Prin biochimie ne referim la abilitatea acestor celule de a funcționa ca fabrici de hormoni, în special pentru a produce oxid nitric, un compus ce relaxează arterele, le menține flexibile și promovează fluxul sangvin. Nitroglicerina, medicamentul tradițional pentru calmarea durerilor de piept, este pur și simplu o formă medicamentoasă de oxid nitric.
Pe măsură ce îmbătrânim producem mai puțin oxid nitric. Deficitul de oxid nitric face vasele sangivine să se contracte și să-și piardă flexibilitatea, contribuind la rigiditatea lor, la inflamare, acumulare de placă ateromatoasă și hipertensiune. Mai mult, se dezvoltă un cerc vicios: tensiunea arterială crescută și inflamarea deteriorează capacitatea celulelor endoteliale de a produce oxid nitric.
Pentru a produce oxid nitric, corpul are nevoie de L-arginină, un aminoacid care se găsește în multe alimente, cum ar produse lactate, carne roșie, carne de pasăre, pește, nuci, alune, semințe și ciocolată. Dacă luați multă L-arginină, puteți produce mult oxid nitric și obțineți o protecție mai bună față de efectele dăunătoare ale diabetului, fumatului, hipertensiunii arteriale, stresului oxidant cauzat de radicalii liberi și de multe alte probleme relaționate cu bolile cardiovasculare.
Cercetări selecționate
Efectul L-argininei de amplificare a producției de oxid nitric și d e îmbunătățire a fziologiei arteriale a fost descoperit prima oară în cadrul unei serii de studii desfășurate la Stanford și publicate în 1992. Aceste studii au demonstrată că L-arginina:
· îmbunătățește semnificativ funcția arterială și endotelială
· ajută la diminuarea evenimentelor biochimice care inișiază ateroscleroza
· îmbunătățește dilatarea arterială după formarea de placă ateromatoasă și oprește progrsia plăcii de aterom.
· exercită un efect antioxidant
· blochează oxidarea colesterolului LDL
· blochează conglomerarea trombocitelor și aderarea leucocitelor la peretele vascular;
· descrește frecvența anginei pectorale și nevoia de nitroglicerină;
· îmbunătățește simptomele la pacienții cu insuficiență cardiacă;
· îmbunătățește rezultatele după un atac de cord;
· îmbunătățește statutul funcțional al pacienților cu blocaje vasculare coronariene și/sau în extremități inferioare
Recomandări
L-arginina este valoroasă pentru toată gama de afecțiuni aterosclerotice – de la primele semne, ca hipertensiunea și disfuncția erectilă, până a evenimentele cardiace avansate. Știm că are un potențial promițător de stabilizare și reducere a plăcii de aterom. Nu costă mult și nu este toxică. O folosim la tratarea angine ipectorale, hipertensiunii, disfuncțiilor erectile și a factorilro de risc persistenți, pe care altfel nu îi putem ămbunătăți.
Doza sugerată: 2 000 până la 3 000 mg de trei ori pe zi.
Precauții
Nu recomandăm niciodată ca L-arginina și oricare alt supliment să fie luate individual. Pacienții noștri iau suplimente de bază care conțin o gamă lagă de vitamine, minerale și antioidanți, plus substanțe nutritive cu efecte specifice de vindecare.
Nu vom recomnda L-arginina a parte a unui program general de suplimentare circa șase luni după un eveniment cardiac.
Nu folosiți L-arginina dacă aveți o infecție cu herpes. Ea ar putea stimula o erupție, caz în care ați putea lizină, un aminoacid antagonist. L-arginina ar putea agrava totodată mgrenele din cauza efectului de dilatare arterială.
Fosfaditilcolina (fosfolipide esențiale)
Membranele celulare funcționează ca interfață între mașinăria din interiorul celulelor și fluidul extracelular în care se scaldă toate celulele. Dacă totul e în regulă, traficul bidirecțional prin membrane implică nutrienți care intră pentru a susține activitățiel din interior, în vreme ce deșeurile celulare sunt eliminate în afară
Grăsimile (lipidele) și proteinele alcătuiesc membranele celulare. Dacă aciizi grași din dieta voastră sunt predominant grăsimi nesaturate (din legume și ulei de pește), membranele celulare păstrează elasticitatea și permeabilitatea de dorit. Traficul se produce înăuntru și în afară. Totuși, dacă mâncați prea multe grăsimi saturate (cele din carne și produse lactate) sau transgrăsimi (ueliuri hidrogenate și prăjite), membranele devin rigide și celula întâmpină dificultăți în absorbția substanțelor hrănitoare și eliminarea deșeurilor.
Lipidele din membranele celulare includ colesterolul și o substanță adipoasă, numită fosfatidilcolina (doi acizi grași legaați de molecule de fosfor și colină). Noi ne referim la ea cu acronimul PC (de la phosphatidylcholine). Sănătatea membranelor celulare depinde în același timp de raportul dintre PC și colesterol. Hematiile cu prea mult colesterol și fără suficientă fosfatidilcolină se rigidizează și se deplasează greu prin capilarele din sistemul microcirculator.
Trombocitele cu raport scăzut între PC și colesterol sunt mai predispuse la formarea unor cheaguri de sânge inadecvate. Pe de altă parte, membranele hematiilor și ale trombocitelor care sunt bogate în PC funcționează așa cu ma intenționat natura. Fosfatidilcolina este o materie primă vitală pentru transmiterea impulsurilor nervoase și procesarea colesterolului.
Deși corpul vostru produce colină, un constituient primar al fosfatidilcolinei, aveți nevoie să consumați o anumită cantitate în dietă pentru a vă menține sănătatea. Cea mai comună sursă de colină este lecitina, un tip special de grăsime, numită fosfolipidă, care se găsește în gălbenușurile de ou, ficat, arahide, germeni de grâu, conopidă, lapte și boabe de soia.
Lecitina produce transport în sens invers al colesterolului, procesul prin care colesterolul HDL îl escortează pe cel de tip LDL în afara peretelui arterial și înapoi la ficat pentru eliminare. Lecitina este o materie primă necesară pentru colesterolul HDL.
Cercetări selecționate
Fosfolipida esențială este utilizată de peste două decenii în Europa pentru a îmbunătăți funcționarea membranei celulare și profilul colesterolului. Ea îmbunătățește totodată rezistența la insulină, scade vâscozitatea sângelui, are o activitate anticoagulantă și împiedică trombocitele să adere.
În experimentele pe animale, EPL a generat retrageri efective ale plăcii aterosclerotice, la oameni, o diminuare a simptomelor bolilor cardiovasculare a fost documentată în tratamentul pe termen lung: mai puține dureri de angină pectorală și mai puțină claudicare. Rezultatele clinice provizorii sugerează o posibilă descreștere în dimensiune a plăcii aterosclerotice.
Vitamina C
Cei mai mulți oameni care iau vitamina C pentru a se proteja de răceli nu ar ghici niciodată că obțin beneficii mari pentru inimă și artere. Aveți în vedere aceste beneficii ale vitaminei C:
· încetinește progresia aterosclerozei; pentru oameni icu această boală, vitamina C descrește incidența evenimentelor cardiovasculare adverse și deceselor relaționate cu 40 până la 60%;
· scade nevoia de angioplastii repetate cu 57%;
· ameliorează disfuncția endotelială;
· îmbunătățește recuperarea după operațiile bypass și reduce la jumătate riscul fibrilației arteriale postoperatorii;
· îmbunătățește recuperarea după un atac de cord;
· ajută la controlarea tensiunii arteriale;
· menține sub control nivelul proteinei C-reactive (CRP);
· ajută la neutralizarea Lp(a) și la ameliorarea daunelor aduse pereților vasculari de homocisteină;
· provoacă tranformarea colesterolului în exces în acizi biliari care ajută la digestia grăsimilor;
· elimină plumbul din organism.
Cunoașteți vreun alt medicament care să facă atât de multe lucruri?
Mamiferele – cu excepția liliecilor, a porcușorilor de Guineea și, mai ales, a oamenilor – produc vitamina C în ficat. Oamenii o obțin prin intermediul dietei - din alimente precum ar fi fructele și legumele – sau al suplimentelor. Carența de vitamina C produce slăbiciune, imunitate slăbită, hemoragii interne și destrămarea țesutului conjuctiv, care este liantul organismului. Carența absolută este numită scorbut. O deficiență mai puțin pronunțată, dar suficientă pentru a scurtcircuita organismul este numită scorbut subclinic, o cauză subiacentă a bolilor cardiovasculare. Ne putem epuiza rezervele de vitamina C prin obiceiul fumatului, o dietă săracă, medicamente, îmbătrânire și stres.
Corpul are nevoie de vitamina C pentru a produce colagen, proteină structurală principală a țesutului conjunctiv care unește întreaga structură fizică. . prin urmare, ea poate face arterele mai elastice și mai robuste, ca să reziste mia bine la forțele mecanice și la afecțiunile inflamatorii.
Vitamina C îmbunătățește dilatarea vaselor aterosclerotice, un beneficiu pentru indivizii care suferă de angină pectorală, insuficiență cardiacă, nivel ridicat de colesterol și hipertensiune. Îmbunătățirea fluxului sangvin a fost documentată în studii la o doză zilnică de 500 mg.
Vitamina C este totodată un antioxidant puternic și oferă protecție proteinelor, lipidelor, carbohidraților și chiar ADN-ului față de daunele provocate de radicalii liberi. Ea protejează celulele endoteliale de deterioarea oxidantă cauzată de homicisteină și amplifică activitatea glutationului, puternicul antioxidant produs de corp.
Am vorbit anterior în detaliu despre Lp(a). Această particulă problematică de colesterol are efecte inflamatoare și trombocite pronunțate și este un factor de risc dificil de combătut. Vitamina C ajută la neutralizare sa. Uleiul de pește, L-lizina și prolina ajută și ele în această privință.
Pentru pacienții cu boli cardiovasculare vitamina C este un supliment care trebuie inclus în terapie. Și după cum o indică evoluția cercetării medicale, ea vă poate proteja din start de boli cardiovasculare.
Cercetări selecționate
În 1940, J.C. Patterson, patolog din Ottawa, a demonstrat că atacurile de cord nu erau datorate în principla acumulării de placă arterosclerotică din peretele arterelor coronariene, ci mai curând destabilizării sau ruperi mantalei fibroase care acoperă placa. După un an, el a sugerat că această destabilizare se produce din cauza unei carențe de vitamina C.
La începutul anilor 1950, G.C. Willis, un alt patolog canadian, a descoperit un conținut anormal de vitamina C în arterele indivizilro care muriseră de boli cardiovasculare. Într-o serie de experimente ulterioare, Willis a hrănit porcușori de Guineea cu o dietă săracă în vitamina C. Porcușorii de Guineea, la fel ca oamenii, nu pot produce vitamina C în corp. Toate animalele au dezvoltat boli arteriale, care s-au retras ulterior când Willis le-a reintrodus vitamina C în mâncare. El a postulat că deficiența de vitamina C era un factor critic în ateroscleroză.
În cercetarea lui patologică, Willis a observat la autopsie că toți pacienții cu boli coronariene avansate și înaintea unui atac de cord au prezentat și dovezi ale acumulării de placă aterosclerotică în arterele femurale și popliteale (arterele care duc la picioare, între vintre și partea din spate a genunchiului). Patologul a fost convins că deficiența de vitamina Cjuca un rol major în procesul aterosclerotic și suplimentarea putea schimba cursul bolii. Pentru a-și testa ipoteza, el și asociații lui au întreprinsstudii angiografice femural-popliteale la 22 de bărbați între două vârste cu boli cardiovasculare simptomaticeși diabet. Folosind 500 mg de vitamina C de trei ori pe zi de-a lungul unei perioade de până la șase luni, cercetătorii au diminuat de fapt placa arterială și simptomele la unii indivizi, realizare etraodinară după standardele anului 1954.
Cercetarea lui Willis a demonstrat că doar vitamina C luată individual a putut îmbunătăți semnificativ starea pacienților cu boli avansate. El a tras concluzia că vitamina C este ”esențială pentru menținerea țesutului conjunctiv al intimei arteriale” orice factor care tulbură metabolismul, la nivel sistematic, fie local, cauzează deteriorarea țesutului prin depozitele adipoase ulterioare. Tulburarea este de o importanță majoră în patogeneza calcifierii arteriale, hemoragiile intimei și tromboză.” Antidotul este simplu, a spus el: vitamina C.
Deși uitați în prezent de mare parte a comunității medicale, Patterson și Willis au fpcut descoperiri însemnate. Vitamina C a funcționat atunci... și încă mai funcționează. Un studiu recent în Italia a confirmat putericle minunate de vindecare ale vitaminei C în bolie arteriale. În cadrul studiului, cercetătorii au monitorizat 1 000 de indivizi timp de zece ani, persoane care au manifestat grade diferite de placă aterosclerotică în arterele carotide și arterele din extremitățile inferioare. Grupul a fost împărțit aleatoriu de la început în două subgrupuri egale: jumătate dintre pacienți au luat zilnic 1000 mg de vitamina C; cealaltă jumătate nu a luat niciun supliment. Au fost realizate ulterior teste cu ultrasunete.
Studiul a evidențiat în manieră spectaculoasă o întârziere majoră a progresiei și o atenuare a virulenței procesului patologic în decurs de zece ani doar prin utilizarea singură a vitaminei C. Mai mult, rata de mortalitate a fost mai scăzută cu 43% în grupul care a luat suplimentul de vitamina C.
Vitamina C, precum și toți agenții nutritivi și farmacologici pe care îi folosim la tratarea paciențilro cardicai nu funcționează în principal prin deschiderea arterei, ci mai degrabă prin protejarea arterei îngustate de rupturi ale plăcii de aterom, de spasme și formarea cheagurilor. Ei influențează favorabil rata fluxului sangvin și integritatea funcțională a celulelor andoteliale care căptușesc artera.
Noi recomdăm paciențlor noștri întreaga gamă de antioxidanți. Cu toate acestea, studiile care arată efectele singulare ale unor suplimente ca vitamina C sunt extrem de impresionante.
Recomandări
Majoritatea adulților ar trebui să consume 1 000 mg de vitamina C ca parte a regimului zilnic de suplimente. Loi recomandăm adesea doze mai mari pentru pacienți, în funcție de nivelurile de Lp(a) și CRP și de gradul de inflamare arterială esteimat. Pentru cele mai bune rezultate ămpărțiți dozele în două sau trei porții de-a lungul zilei. Dacă uitați, e mai bine să luați 1 000 mg într-o singură doză decât să luați dozele ulterior.
Unii sceptici susțin că o cantitate mai mare de 200 mg pe zi este inutilă. Ei spun că peste această cantitate singurul efect al vitaminei C este ”urină scumpă”. Însă o analiză recentă a nouă studii majore arată că oamenii care iau peste 700 mg pe zi prezintă o mortalitate cauzată de bolile cardiovasculare cu cca 30% mai scăzută comparativ cu persoanel care nu folosesc vitamina C. Deși este adevărat că o mare parte a vitaminei C trece în urină la scurtă vreme după administrarea ei orală, mare parte intră în celule. Probabil că vitamina eliminatăă a îndeplinit o funcție antioxidantă și detoxifiantă călătorind prin corp.
Vitamina C mărește absorbția fierului și poate prezenta astfel o valoare suplimentară pentru femeile aflate la menstruație, dar la bărbați și la femei aflate la post-menopauză acest fenomen este întru câtva un motiv de îngrijorare. Aveți nevoie de sufiecient fier în dieta voastră pentru a produce hematii normale, dar dincolo de această funcție, fierul are efecte negative asupra organismului. Fierul liber, care nu participă la formarea hemoglobinei sau la alte procese biochimice care îl necesită, acționează ca un radical liber, provocând oxidarea colesterolului LDL și a altor structuri intracelulare și extracelulare. Ecesu lde fier este asociat cu disfuncția endotelială, rezistența la insulină și un risc crescut de boli cardiovasculare. Pentru a fi în siguranță, verificați-vă nivelul fierului printr-un test de feritină seric.
Ce tip de vitamina C ar trebui să luați? Numele chimic al vitaminei C este acid ascorbic și, da, în cazul în care aveți un stomac sensibil, ea vă poate cauza o anumit iritare. Dacă acidul ascorbic simpli vă deranjează, gândiți-vă la o formă tamponată sau la un ascorbat mineral, variante care să fie mai blânde cu stomacul. O astfel de versiune este ascorbatul de sodiu.
Bioflavonoizii (cunoscuți, de asemenea, ca vitamina P) ajută la escortarea vitaminei C în corp. Acești compuși care se găsesc în fructe și legume, au efecte benefice pe cont propriu. Vitamina C esterificată (Ester C) este mai bine absorbită decât vitamina C obișnuită, dar costă mai mult.
Vitamina C reprezintă o cale foarte ieftină de a vă reduce nivelul Lp(a). Pentru oameni icu un nivel Lp(a) ridicat și cu boli coronariene cunoscute noi recomandăm 1 000 mg de vitamina C pentru fiecare 10 puncte al nivelului de Lp(a). Astfel încât, dacă valoare aobținută la test este, să zicem, de 50 mg/dl, vă suferăm 5 000 mg de vitamina C preferăm sî vedem valori sub 30, ideal sub 20. Vitamina C poate să nu scadă valoarea Lp(a), dar pacienții se simt bine când o consumă. Pentru pacienții care manifestă probleme repetate recomandăm totodată câte 500 până la 1 000 mg din aminoacizii prolină și L-lizină.
Dacă luați vitamina C în noaptea de dinaintea operației pe cord deschis, riscul dezvoltării unei fibrilații atriale postoperatorii scade cu mai mult de jumătate, de la 33% la 14%, și apoi 500 mg de două ori pe zi în intervalul recuperării postoperatorii, comparativ cu cineva care nu a luat supliment.
Fumatul distruge vitamina C din corp, acesta fiind unul din mijloacele prin care promovează bolile cardiovasculare. Astfel, fumătorii au nevoie mai mare de vitamina C.
Avertisment pentru utilizatorii de nitroglicerină
Celulele endoteliale nu produc suficient oxid nitric acesta este motivul pentru care pacienții cu angină pectorală au folosit tablete de nitroglicerină în ultimii peste 50 de ani.
În ultima vreme, cardiologii au prescris nitroglicerină la forme cu eliberare graduală și de plasture pentru a furniza un necesar constant de oxid nitric și a preveni atacurile suplimentare de angină pectorală în timpul zilei.
Totuși, confortul are un preț. Aceste preparate care țin mai mult afectează funcția endotelială de la bază prin tulburarea unui sistem enzimatic esențial. Iată scenariul: celulele endoteliale produc sinteză de oxid nitric, o enzimă care transformă L-arginina în oxid nitric. De fiecare dată când o persoană ia nitroglicerină, nivelul său de oxid nitric crește brusc. Se spune că trândăvia e terenul de joacă al diavolului, și astfel enzima, inutilă și șomeră, provoacă pagube prin transformarea oxigenului într-un radical liber foarte periculos, numit superoid. Superoxidul neutralizează oxidul nitric, provenit fie din medicație, fie din producția celulelor endoteliale, producând constricția vaselor de sânge și adezivitatea trombocitelor.
Atunci când este sănătos, corpul îndeplinește în mod regulat nenumărate acte de echilibrate prin nenumărate reacții enzimatice. Schimbul dintre oxid nitric și superoxid este un eemplu. Un alt scenariu pentru bolile cardiovasculare se petrece atunci când acest act special începe să meargă anapoda. Pe termen scurt, nitroglicerina ameliorează simptomele, un aspect pozitiv, însă acțiunea ei pe termen lung tulbură echilibrul: pacientul obține un avantaj, plus un dezavantaj al superoxidului, care anulează avantajul. Simptomele revin. Doctorul crește doza de nitroglicerină cu acțiune pe termen lung. Acest lucru ajută o perioadă, însă celulele endoteliale produc acum mai mult superoxid dăunător și mai puțin sau eloc oxid nitric pe cont propriu. Oxidul nitric este degradat. Simptomele recidivează.
Noi numim acest fenomen toleranță la nitrat, dar, în realitate, avem de a face cu disfuncție endotelială indusă de nitroglicerină. Intenția a fost bună. Ameliorăm simptome, dar în acest proces deteriorăm endoteliul, crescând de fapt riscul în viitor al unor evenimente adverse.
Vitamina C împreună cu vitamina E și N-acetilcisteina (un alt supliment nutritiv cu proprietăți antioxidante care protejează plămânii și rinichii) previn toleranța la nitrat. Atunci când luați împreună obțineți beneficii lipsite de riscuri. Noi recomandăm 1 000 mg de vitamina C cu 500 mg de N-acetilcisteină sau 200 până la 400 UI de vitamina E.
Miracolul niacinei
Transgrăsimile scad colesterolul LDL și provoacă dauneoxidante datorate radicalilor liberi în membranele celulare, deteriorări care declanșează inflamare, boli și schimbări relaționate cu bătrânețea. Ele produc totodată oxidarea colesterolului LDL și ridică nivelul de Lp(a).
Niacina este un supliment fabulos pentru ridicarea colesterolului HDL. Lars Carlson de la Karolinska Institute din Stockholm numește niacina ”medicamentul miraculos” pentru toate tulburările lipidelor, care sunt factori de risc pentru ateroscleroză.
Niacina coboară nivelul colesterolului LDL și pe cel al Lp(a) și, după cum indică doctorul Carlson, ”mărește mai mult decât oricare alt medicament nivelul lipoproteinelor HDL protectoare.”
Multe studii cu niacină au arătat că tratamentul cu niacină reduce progresia aterosclerozei, a evenimentelor clinice și a mortalității asociate cu bolile de inimă coronariene.
Noi prescriem forma tradițională a niacinei – tipul care determină senzațiile de înțepături și înroșire a pielii.. o înroșire a pielii, însoțită e înțepături și, uneori, ferbințeli, mai ales pe față, brațe și piept, este normală atunci când luați niacină. Ea poate apărea inițial la doze de numai 50 mg pe zi.
Niacina determină dilatarea vaselor sangvine mici, numite capilare. Înroșirea dureaază, de obicei, între jumătate e oră și o oră, apoi dispare.
Hoffer, un psihiatru pensionat din Victoria, British Columbia, a descoperit, în colaborare cu alții, proprietățile niacinei de a coborî nivelul colesterolului în urmă cu peste 50 de ani și a folosit-o ulterior în cazul a mii de pacienți de-a lungul deceniilor. El a observat că niacina oferă beneficii importante schizofrenicilor.
Noi observăm de obicei că 1,5 până la 2 g sunt suficiente pentru a ridica, la majoritatea oamenilor, nivelurile scăzute de colesterol în zona valorilor sănătoase.niciun medicament nu reușeșete să facă în prezent acest lucru.
Este indicat că începeți cu o doză mai mică, ca 250 mg de trei ori pe zi, după mese. După aceea măriți gradual doza.
Precauții
Niacina este foarte sigură; cu toate acestea, mulți oameni s-au ferit să o ia din cauza unor presupuse probleme hepatice.
”Nu am întâlnit niciodată o problemă hepatică în urma utilizării unei doze ridicate de niacină în peste jumătate de secol. Una dintre pacientele mele are 112 ani, a doua cea mai bătrână persoană din Canada. Ea practica până acum doi ani schiul pe teren accidentat. Un alt pacient m-a întrebat odată care este cel mai mare pericol care însoțește administrarea vitaminei B3. Răspunsul meu a fost ”o viață mai lungă”.
Vitaminele B și homocisteina
În urmă cu peste tre idecenii, Kilmer McCully dn New England a pretins că homocisteina declanșează boli arteriale prin provocarea lăcii de aterom și a formări cheagurilor de sânge. Insistența curajoasă, în contradicție cu teoria dominantă a colesterolului, i-a adus concedierea din două posturi universitare și a fost discreditat de estemblishmentul medical ani de zile. Totuși, gradual, teoria lui McCully a fost validată de cercetătorii din întreaga lume. În prezent nivelul ridicat de homocisteină este recunoscut pe deplin ca factor de risc major pentru bolile cardiovasculare.
Problemele homocisteinei rezultă dintr-o carență a trei vitamine din complexul B – B-6, acid folic și B-12 -, care împiedică procesarea decvată a proteinelor din dietă. B-6 și acidul folic au ănregistrat în mod tipic în dieta americană standard, în care predomină alimentele procesate, cu conținut nutritiv sărac. Fructele și legumele sunt surse excelente de B-6 și acid folic.
Carențele de acid folic și vitamina B6 cauzează defecte de tub neural, care provoacă malformații în măduva spinării și în creierul nou-născuților. La fel se întâmplă cu deficitul de vitamina B12, mai ales a persoanelor bătrâne, din cauza unui declin în producția de acid gastric.
Cercetări selecționate
Cercetările suplimentare au arătat cp suplimentarea, mai eficientă în cazu lacidului folic, normalizează rapid nivelurile de homocisteină din sânge, ceea ce a dus la o îmbunătățire a funcției endoteliale. Un studiu din 2002 din Elveția, publicat în Journal of the American Medical Association, a descris beneficii semnificative pentru pacienți după angioplastia coronariană efectuată pe artere deschise din inimă și din jurul acesteia. 205 pacienți au fost împărțiți la întâmplare și au primit zilnic fie un placebo, fie o combinație alcătuită din 1 mg de acid folic, 10 mg de vitamina B6 și 400 mcg de vitamina B12.
Cercetătorii au descoperit că arterele a 38% din pacienții tratați cu placebo s-au reîngustat, comparativ cu numai 19% din pacienții care au luat suplimente cu vitaminel B. Restenoza a fost redusă cu 50 %, ca nevoia unor angioplastii repetate. Nuciun medicament nu înregistrează asemenea performanțe! Cardiologii recunosc că în primele trei până la șase luni riscul ca placa de aterom subiacentă dintr-un vas întins să blocheze din nou artera este maxim placa și țesutul adipos tind să se acumuleze iar în aceleași regiuni arteriale în care este realizată angiolastia, astfel încât ar putea fi necesară reluarea procedurii în viitor. Prin scăderea valorii homocisteinei în îmbunătățirii funcției endoteliale, vitminele B oferă o protecție remarcabilă. După un an, aceste beneficii erau păstrate. Mai mult, pacienții care au luat suplimente au avut o rată a complicațiilor (atacuri de cord, intervenții de bypass sau deces) de 15% pe durata anului comparativ cu 23% din pacienții care nu le-au luat.
Recomandările noastre
Recomandîm cu tărie între complexul de vitamina B, nu numai una sau două vitamine. Dacă vă concentrați asupra uneia puteți cauza o carență relativă a altor factori B. Pentru prevenția generală, o multivitamină bună conține destule vitamine B. Dacă aveți un nivel ridicat de homocisteină, luați o cantitate suplimentară de acid folic în dozaje măsurate în miligrame (cum ar fi între 1 și 5 mg), cca 40 mg de B6 și 200 mcg de B12. Măsurați nivelul homcisteinei după două luni de la suplimentare. Dacă valoarea homocisteinei este încă ridicată, adăugați N-acetilcisteină, un antioidant excelent, la o doză de 500 mg pe zi. Acidul stomacal este necesar pentru absorbția din hrană a vitaminelor B. Dacă luați medicamnete pentru suprimarea acidului, puteți avea nevoie de vitamine B suplimentare.
Aportul de acid folic ajută de asemenea corpul să transforme L-arginina în oxid nitric. În anii 1940 și 1950 au fost realizate studii în cadrul cărora oamenii au fost tratați cu doze uriașe de acid folic, în jurul valorii de 50 mg, iar angina lor pectorală și claudicarea au fost ameliorate. Ipoteza cercetătărilor a fost că acidul folic a deschis vascularizarea colaterală. Acum știm că acidul folic stimulează sinteza oxidului nitric, enzima care produce oxid nitric din L-arginină. Prin urmare, recomandăm acid folic din abundență. 5 mg pe zi furnizează și alte benefici pe lângă coborârea nivelului de homocisteină.
Numeroși canadieni și europeni occidentali au defecte genetice care le afectează capacitatea de utilizare a acidului folic în sensul scăderii nivelului de homocisteină. La acești indivizi efectul suplimentelor standard de acid folic este redus sau absent. Dacă ați încercat diferite forme de acid folic cu rezultate neînsemnate, încercați Metafolin, o formă patentată, biodisponibilă, a acidului folic.
Lăsând la o parte considerațiile cardiovasculare, vitaminele B sunt benefice în tratarea problemelor nervoase, a oboselii, a stresului, precum și în prevenția problemelor rezultate din consumul excesiv de alcool. Printre vitaminele B, acidul folic este cel mai bun inhibator al spina bifida, un defect spinal congenital debilitant. Vitaminele B participă la cele mai importante aspecte ale metabolismului alimentar, la producția de energie și la funcția imună.
Singurul efect advers pe care l-am văzut la vitaminele B este constipația - de la vitamina B12 – la câțiva pacienți.
Dacă vi se pare că vi se îngălbenește urina după începerea programului de suplimentare, cauza probabilă este vitamina B2, ce conține pigment galben fluorescent (termenul specific pentru B2 este riboflavină, de la cuvântul latinesc pentru galben, flavus). Nu vă îngrijorați. Corpul absoarbe cantitatea de care are nevoie, restul trece în urină.
Vitamina E
Vitamina E poate deveni un ”cărbune încins”, ca să spunem așa, având potențialul de a deteriora molecule, cu excepția cazului în care este readusă într-o formă stabilă de un partener ulterior într-n lanț de reacții care finalizează în cele din urmă procesul. Asemenea parteneri sunt coenzima Q10 și vitamina C. Ele protejează vitmina E și alăcătuiesc împreună un front antioxidant puternic împotriva bolilor cardiovasculare. Într-un experiment pe șoareci s-a demonstrat că o combinație între CoQ10 și vitamina E a diminuat stresul oxidativ pe pereții arteriali, creând un mediu mai prielnic funcției endoteliale, care a scăzut nivelul de CRP și a mărit prtecția față de inflamare.
Vitamina E este vândută de obicei ca un singur compus, numit alfa-tocoferol. În cazul optim, el ear trebui să fie însoțit de gamma-tocoferol, un compus înrudit, cu proprietăți antioxidante puternice. Prea mult alfa-tocoferol fără gamma-tocoferol nu reușește să neutralizeze anumite tipuri de radicali liberi, cum este periculosul radical peroxinitrit
Recomandări
Nu cumpărați orice vitamina E. căutați doze zilnice de 200 până la 400 UI (D-alfa-tocoferol) în combinație cu familia altor compuși ai vitaminei E, inclusiv gamma-tocoferol și tocotrienoli. Puteți cumpăra acești produși ămbinați într-o singură capsulă gelatinoasă.
Evitați vitamina E etichetată cu DL-alfa-tocoferol, care este o vitamina E sintetică.
Vitamina E este liposolubilă, deci luați-o în timpul mesei. Puteți chiar să găsiți destulă vitamina E ca parte a unui supliment cu vitamine.
Usturoiul
În vremurile mai recente, usturoiul și-a câștigat reputația de antibiotic natural. Această proprietate de ucidere a microbilor este atribuită alicinei, un compus al sulfului care îi conferă usturoiului mirosul specific. Cercetătorii au dezvoltat copuși stabilizați ai usturoiului care sunt utilizați în suplimente și au descoperit că ei au un potențial considerabil de compatere a tulpinilor bacteriene rezistente la antibiotice.
Agenții patogeni contribuie la inflamare. Astfel, usturoiul aparține grupei de suplimente care protejează de bolile cardiovasculare.
Cercetări selecționate
Studiile arată că usturoiul diminuează numeroși factori de risc cardiovascular, inclusiv tensiunea arterială, colesterolul, homocisteina, agregarea și adeziunea trombocitelor, în vreme ce stimulează producția de acid nitric în celulele endoteliale și crește nivelul colesterolului HDL. Două studii medicale din 2004 au arătat că usturoiul poate bloca formarea plăcii de aterom. Un alt studiu a arptat că adăugarea la dietă a unui supliment cu usturi a inhibat semnificativ progresia calcifierii plăcii de aterom, așa cum a fost ea măsurată prin tehnica se scanare medicală EBT.
Pentru personele cu boli cardiovasculare sunt recomandate doze de 1 000 mg pe zi. Usturoiul contribuie totdată la subțiere sângelui. Dacă luați Coumadin, puteți mânca usturoi, dar nu folosiți un supliment cu extract de usturoi.
Sucul de rodii
Rodiile sunt un dintre cele mai bogate surse de flavonoizi antioxidanți – nutrienți vindecători care se găsesc în plante. Recent, cercetătorii israeliți au arătat cp acești compuși încetinesc dezvoltarea plăcii aterosclerotice la șoareci și oameni și ajută la prevenirea oxidării colesterolului LDL. În 2004, ei au relatat un experiment în care zece pacienți cu boli severe ale arterelor carotide au băut circa 236 ml de suc și au descoperit un număr de diferențe revelatoare:
· scăderea cu 20% a tensiunii sistolice la cei care au consumat suc;
· reducerea cu 19% a anticorpilor LDL oxidați – un test pentru activitatea de oxidare a colesterolului – la consumatorii sucului de rodii;
· reducerea grosimii perețillor arterelor carotide (reducere de 30%, comparatic cu o creștere de 9% în grupul de control).
Pe parcursul studiului, ambele grupuri și-au continuat medicațiile obișnuite, ceea ce l-ea permis cercetătorilor să tragă concluzia că flavonoizii dn rodii par să ofere unele beneficii promițătoare în bolile arteriale.
Recomandări
Beți un pahar pe zi pentru beneficii terapeutice. Diabetici fragili (pacienți extrem de sensibili la zahăr) ar trebui să manifeste precauție și să-și monitorizeze nivelul glicemiei. Consumați întodeauna o gustare cu grăsimi și/sau proteine sănătoase împreună cu sucul de rodii dacă sunteți diabetici.
Vitamina K-2
Atât vitamina K1, cât și varianta K2 sunt importante pentru sănătatea oaselor și a țesutului arterial, însă K2 este în mod clar varianta mai benefică. Cercetări recente sugerează că vitamian K2 este mai eficientă în încetinirea resorbției celulelor oasoase și în creșterea mineralizării osoase, ceea ce înseamnă oase mai puternice și mai sănătoase. Ea are totodată un efect dovedit de contracarare a daunelor arteriale (a aterosclerozei), fapt care sprijină săntatea inimii.
Se pare că vitamina K2 ajută la decalcifierea farmațiunilor dure ale plăcilor aterosclerotice.
Nivelurile scăzut de vitamina K sunt de multă vreme asociate cu o incidență crescută a fracturilor osteoporotice. Mai mult, analizele fpcute la populație au identificat în mod consecvent carențe ample de vitamina K. prin urmare, K2 pare să exercite o anumită acțiune inteligentă, discriminatorie și benefică: adăugând calciu în oase acolo unde este necesar și înlăturându-l din artere, acolo unde nu ar trebui să existe.
Atât pentru prevenție, cât și ca parte a unui program terapeutic, noi sugerăm cnsumul de natto de două sau trei ori pe săptămână. Îl puteți găsi în magazinele cu produse naturiste.
Se recomandă un aport zilnic de 150 mcg de vitamina K zilnic.
Aspecte fundamentale ale suplimentelor
· Suplimentele nutritive funcționează mai bine împreună, în combinație.
· Atunci când sunt utilizare individual, mai ales sub formă sintetică sau într-o doză greșită, nu obțineți un efect maxim.
· Atunci când întrerupeți administrarea suplimentelor, pierdeți beneficiile lor.
· Nu vă lăsați zăpăciți de relatările negative din mass-media. Educați-vă. Întreprindeți cercetări.
· Internetul oferă multe surse competente și necomerciale cu privire la cercetări în sfera suplimentelor, printre care Linus Pauling Institute (lpi.oregonestate.edu) și biblioteca guvernamentală americană National Library of Medicine (www.ncbi.nlm.nih.gov/entrez/).
· Vitamina A a început să fie monitorizată îndeaproape. Utilizarea pe termen lung a suplimentelor cu vitamina A – de-a lungul a 20 de ani – poate crește posibilitatea une ifracturi de șold. Noi nu recomandăm mai mult de 5 000 UI de vitamina A pură (retinil palmitat) pe zi. Preferăm carotenoizi naturali (ca betacarotenul), pe care ficatul îi tranformă în vitamina A în funcție de necesități. Suplimentarea cu betacaroten nu produce o cantitate excesivă de vitamina A.
· Pacienții întreabă adesea când să ia suplimentele în condițiile în care iau și medicamente. Cea mai bună indicație e să le luați separat, la distanță de o oră sau două. Uneori, mineralele pot interfera cu absorbția unui anumti medicament eliberat cu prescripție. În unele împrejurări, absorbția ar putea fi amplificată.
· Calitatea este cea mai importantă. Evitați suplimentele inferioare și produsele ce conțin coloranți artificiali și zahăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu