Distrugi într-un mod neglijent și nesăbuit ce ai edificat în tine până acum.
Efortul, de altfel apreciabil, de a renunța la părți defecte, la obișnuințe
vicioase, pactici insipide. Deraiezi de la calea ce te-ar conduce spre un
parcurs pozitiv al existenței tale. Te arunci în hăul din care abia ai ieșit. Nu
e încă o luptă pierdută. Ai destule resurse interioare să revii și să o duci
pănă la capăt. Deși nu știu dacă există vreun capăt. E o călătorie care cere tărie
și multă determinare. Dar răsplata merită tot efortul.
Dacă ai făcut-o din slăbiciune, dintr-un moment de rătăcire, ai putea să
revii de astă dată cu mai multă râvnă. Dacă însă e o alegere conștientă
izvorâtă dintr-un spirit de revoltă, de a demonstra ceva cuiva, vei ajunge
curând la regrete și stări apăsătoare de nemulțumire. Nu e o premoniție. E doar
o lege a vieții. Plătim pentru alegerile făcute cu propria fericire sau
nefericire.
Ar fi păcat să te pierzi, ai atâtea de oferit. Îți irosești energia pentru
lucruri insignifiante deși ești făcut pentru lucruri mărețe. Ai putea să
cucerești cetăți, dar alegi cauze ratate. Ai putea să-ți urmezi destinul magistral,
dar alegi să rătăcești prin negurile vacuității. Ai putea să muți munți, dar
alegi să te muți dintr-o stare de inerție în una de amorțeală. Ai putea să urci
pe scara desăvârșirii, dar alegi să te bălăcești în mocirla filistinismului.
Ai în tine puteri nebănuite, nu le irosi fără noimă. Ai în tine daruri
neprețuite, înmulțește-le și bucură-te! E ceva mai adânc în tine. De ce refuzi
să vezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu