O zi ordinară

 

Sună alarma. Se anunță o nouă zi. Nimic din prospețimea și răcoarea dimineților. Soarele pătrunde nestingherit prin geamul de la etajul 9 și inundă odaia cu o căldură densă, molatică.

O rutină matinală, repetată ani la rândul, încât nimic nu poate să-mi scape, cu mici diferențe nesemnificative. Până și dejunul e aproape același, în ciuda recomandării de a urma o dietă variată și echilibrată de pe cutia cu vitamine.

Înainte de a ieși din casă: închid geamurile, trag jaluzelele, sting luminile, deconectez radioul, încui ușile și merg două cartiere până la stația terminus pentru a prinde un loc pe scaun. Nu că nu mi-ar place statul în picioare, dar troleibusul se umple până la refuz cu pasageri grăbiți și, la un moment dat, ai senzația că te afli într-o cutie cu conserve sau în una cu chibrituri. În plus, îmi asigur condiții comode de lectură. Lectură de plăcere.

Ajung peste o oră în alt capăt al orașului. Urc patru etaje și pătrund într-o sală în care unii deja sunt în plină activitate. Îmi ocup locul, dând startul unei zile predictibile, în care nimic excepțional nu se poate întâmpla. La început, eram sufocată de această liniște lipsită de viață și mobilitate. Eu, care aveam anterior audiențe interminabile, apeluri intermitente, termene limită, rapoarte, dosare, teancuri de registre, petiții etc. etc. Credeam că atâta calmitate poate fi găsită doar în cimitire. Încă nu m-am obișnuit, deși în percepția unora este locul perfect. Și eu credeam la fel.

Ce fac? Fleacuri. Mă cufund în grămezi de trandafiri. Mă delectez cu dulceața vetiverului, delicatețea iasomiei, senzualitatea ambrei, pasiunea moscului, rafinamentul lemnului de santal, maiestuozitatea cedrului, prospețimea freziei, căldura bergamotei. Savurez cocteiluri de fructe suculente. Mă las presărată de stropi de citrice. Mă pomenesc în spații mistice, nepământene, răpitoare. Cutreier prin păduri nesfârșite și misterioase. Simfonii unice îmi încântă simțurile. Rătăcesc pe insule virgine, cu verdeață luxuriantă, străbătute de curenți oceanici. După opt ore, amețită de arome, imagini pitorești, acorduri captivante, ies în stradă.

Ajung într-un târziu acasă. Obosită adorm, dacă nu mă trezește, pe la o bucată de noapte, vreun țânțar avid de sânge cald cu aromă floral-fructată.

Text publicat în revista Catchy