Numără-mă printre ai tăi

Mulțumesc, Doamne, pentru rană, căci prin ea va pătrunde într-o zi lumina.

Dă-mi, Doamne, smerenie când inima mea se înalță spre deşertăciune.

Sădeşte gândul bun, ca nu cumva să stărui în rea cugetare.

Dă-mi, Doamne, luciditate când paşii mei o iau pripit pe cărările ce duc spre întunericul cel mai de dinafară.

Nu mă pierde, când rătăcesc pe căi lăturalnice.

Nu-ți retrage mâna pe care ți-o pironesc zilnic cu neascultare.

Omoară în mine mândria pe care eu o numesc demnitate ca să-mi justific nimicnicia.

Ajută-mă, Doamne, să mă ridic când nu găsesc nimic de ce să mă agăţ.

Coboară-mi mintea în inimă, ca să văd drept, ci nu strâmb.

Reaprinde-mi, Doamne, credința când aceasta ajunge o tăciune.

Dă-mi, Doamne, tărie când sunt cel mai slab om din univers.

Permite-mi să-ți primesc iubirea cu inima mea împietrită.

Sădeşte în mine nădejdea, când toate se ruinează înainte.

Spulberă orice aşteptare pe care o am de la oameni și viață, şi ajută-mă să primesc orice cu seninătate.

Primeşte-mă, Doamne, de fiecare dată așa cum știi Tu şi numără-mă printre ai tăi.

Poem publicat în revista Altarul Credinței