Hrișcă & Masala
este o carte absolut încântătoare despre călătorii. Sorin Hadârcă este al
doilea autor al acestui gen, al cărui scrieri m-au încântat alături de Almanahul călătoriilor mele de Mosari. Iar
modalitatea prin care am intrat în posesia celor două cărți este și ea mai
puțin ordinară. Prima, am achiziționat-o în cadrul Zilelor Literaturii Române
la Chișinău de anul trecut, într-o seară de sfârșit de mai, într-o atmosferă
reconfortantă cu lecturi făcute de scriitori vii. A doua, am salvat-o împreună
cu altele de la implacabila destinație pentru
maculatură, de la un gimnaziu-inetrnat, de altfel, unele nemeritând o
asemenea soartă.
Sorin Hadârcă se dovedește un
povestoraș foarte bun, iar faptul că a fost lider de echipă într-un proiect de
promovare a politicilor publice bazate pe dovezi în Dhaka, Bangladesh,
constituie motivul principal al apariției acestei cărți. Dhaka este o realitate
ce surprinde pe povestitorul occidental (apartență ce o pune el însuși la
îndoială). Circulația rutieră amintește de mișcarea browniană, benzi nu-s,
semafoarele sunt ignorate, pe autostrăzi se deplasează la întâmplare ricșe,
camioane încărcate cu văcuțe, autobuze încărcate cu oameni din pragul ușii până
pe acoperiș. Deconstrucția caselor se face cu răngi și ciocane pentru
că forța de muncă e mai ieftină decât materialele de construcție. Bangladeshul
e o țară prohibitivă din motive religioase. Cerșitul aici are un statut aparte,
e o instituție. Deci primul contact cu Bangladesh-ul nu generează cele mai plăcute
impresii.
Și cu toate astea
Bangladeshul ne intră sub piele, ne transformă gusturile, ne îmbogățește gama
de senzații.
Bengalezii
sunt mai puțin sensibili la vestigiile trecutului și deci mai degrabă își manifestă
admirația pentru un bloc modern, dar ruinele îi lasă reci, fie că ar avea trei
sute de ani sau trei.
Aspectul
practic, luxul ostentativ, este ceea ce dictează regulile de joc în Bangladesh.
Pentru ruine ai nevoie de un ochi romantic, iar majoritatea populației e prea
flămândă ca să se ocupe de treptele superioare ale piramidei lui Maslow.
Sunt trecute în revistă și alte atracții turistice de prin Asia de Sud,
spre exemplul, Templul Bayon din Angkor Thom, Cambodgia, care după relatările
autorului este un exemplu remarcabil despre cât de zdrobitoare e antichitatea
khmeră pentru cei care supra-apreciază patrimoniul cultural greco-roman.
Bali se remarcă prin temple, vulcani, comerț stradal, surprize
gastronomice, plaje și oameni buni la suflet. În opinia autorului simțul
estetic înăscut al localnicilor este comparabil cu cel al turcilor din
Cappadocia, italienilor din Toscana, japonezilor din Kyoto. Totodată, populația
din Bali, preponderent hinduistă, dă dovadă de un calm și o binevoință aparte.
Balinezii
respectă în mod egal și binele, și răul. Binele trebuie să iasă câștigător în
cele din urmă, dar ei înțeleg că atâta timp cât povestea nu e încheiată, unul
nu poate exista fără celălalt. Și nu întodeauna ne este dat să înțelegem ce e
bine pentru noi și ce e rău. [...] Răul își are rolul său mișelesc, poate să ne
verifice dacă suntem cu adevărat buni, poate să implimenteze te miri ce
algoritm sinuos, în numele progresului spiritual. Cu alte cuvinte, the show must go on.
Nepal este un loc căutat pentru posibilitatea de a face trekking, nu neapărat pentru a urca pe
Everest. Un alt scop pentru care este vizitat de turiști este posibilitatea de
iluminare. La Lumbini, puțin mai la sud de Kathmandu, s-a născut, a crescut și
a fost iluminat cu înțelepciunea sa, Buddha, care e divinitate printre alte mii
de divinități, dar și om.
Pokhara este apreciat de autor pentru muntele Annapurna, și, în deosebi,
pentru posibilitatea de a te delecta cu imaginea sa răsturnată în oglinda lacului.
Și, în general, Nepal e un loc care pune la dispoziție multe priveliști
uluitoare, dar și multă culoare, ce conferă locului un accent latino-american.
La
un moment dat ne apucă amețeala, presupun că e echivalentul asiatic al
sindromului Stendhal, când ești pe punctul să leșini de atâta frumusețe.
Mă opresc aici vă las să descoperiți aceste schițe de călătorie, o
adevărată satisfacție, scrise cu umor fin și originalitate. O carte care poate
sigur constitui un ghid de călătorie pentru cei interesați de Asia de Sud. O
carte ce-ți stârnește un dor de hoinăreală și, totodată, ți-l potolește.
Recenzie publicată în revista Locals
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu