Eșafodul de Cinghiz Aitmatov

 

Romanul Eșafodul de Cinghiz Aitmatov începe cu descrierea stepei în care trăiește o familie de lupi, Akbara, Tașceainar și puiul lor nenăscut. Într-o iarnă lupii sunt neplăcut surprinși să întâlnească un număr mare de oameni și elicoptere care le tulbură liniștea în sălbăticie. S-a dovedit că intrușii trebuie să îndeplinească planul de livrare a cărnii către stat și decid să utilizeze resursele stepei.

În grupul de vânători se găsește Avdeu Kallistratov, corespondent de presă, care devine unul din personajele centrale ale romanului. După moartea ambilor părinți, Avdeu este expulzat din apartament. De asemenea, este exmatriculat de la seminarul teologic, fiind acuzat de erezie. Decide să plece în Asia Centrală, conducerea ziarului îl deleagă să cerceteze calea de răspândire a drogurilor.

În timpul acestei misiuni, Avdeu se întâlnește cu tineri implicați în afacerea cu marihuană. Discută în tren cu doi din ei, Leonka și Petruha, și află detalii despre acest tip de afacere. Pe parcurs, Avdeu află că operațiunea este condusă de cineva care se numește Grișan, un tip crud.

După patru zile de călătorie, Avdeu și noii săi cunoscuți ajung într-un sat de unde strâng cânepă. Dar înainte de aceasta, reporterul întâlnește o fată cu ochi căprui, care produce o impresie puternică asupra sa.

Întoarcerea este mult mai periculoasă, sacii cu cânepă trebuie transportați fără a fi depistați de poliție. Aceștia ajung la Moscova, unde sunt așteptați de Grișan. Acesta își dă seama de intențiile adevărate ale lui Avdeu și îi spune să părăsească grupul, dar reporterul este încpățânat și începe să le vorbească despre Dumnezeu și mântuirea sufletului.

Seara, Grișan decide să-l provoace pe reporter și le propune membrilor grupului să fumeze iarbă. Avdeu infuriat smulge țigara și golește sacii, aruncând cânepa peste fereastra trenului. Acesta este bătut cu cruzime și aruncat din tren în ploaie. Își petrece noaptea sub un pod, iar dimineața constată că actele și banii s-au răzmuiat.

Merge la gară, unde este reținut de poliție, dar este eliberat la scurt timp, fiind considerat nebun. Din cauza rănilor este internat în spital, aici o reîntâlnește pe Inga. Eroina apare de mai multe ori în roman. Avdeu se întremează și revine cu materialul obținut cu dificultate la redacția ziarului. Este întâmpinat cu răceală de colegi, i se spune că subiectul nu mai interesează pe nimeni.

Avdeu decide să se întâlnească cu Inga și să-i cunoască fiul. Dar deoarece primește o scrisoare prin care îl anunță că este forțată să se ascundă de fostul soț, întâlnirea nu mai are loc. În schimb, Avdeu face cunoștință la gară cu Ober Kandalov, care angajează oameni pentru vânătoarea de saigale din Moiunkumi. La fel ca în cazul afacerii cu cânepă, reporterul încearcă să-i convingă pe braconeri să oprească măcelul, numai că aceștia îl torturează. Apoi îl crucifică pe un copac uscat sub cerul savanei Moiunkumi. Aici este găsit de lupii Akbara și Tașceainar. Soarta acestora este asemănătoare prin tragism.

Ultima parte a romanului este de un dramatism cutremurător. Lupii devin personajele cu rol central, lupta între om și animal devine crâncenă. Bețivul Bazarbai răpește puii cuplului de lupi pentru a-i vinde pe băutură. Lupii devin deosebit de cruzi și răzbunători, fiind o amenințare pentru turmele de oi și oamenii din stepă. Akbara urlă în fiecare noapte lângă casa lui Boston, noul protagonist al romanului. Într-un fel, acesta perpetuează misiunea spirituală a lui Avdeu și încearcă să restabilească dreptatea, doar că rămâne de unul singur în această luptă. De aceea, recurge la mijloacele pe care le are la dispoziție, iar în încercarea de a stârpi răul pierde ce are mai scump, unicul fiu și libertatea.  

Temele romanului sunt exprimate clar, se resimte o pronunțată angoasă pentru natura sortită pieirii, pentru lumea afectată de vicii. Cinghiz Aitmatov ne comunică faptul că o societate a cărei viață se bazează pe păcat, care urmărește îmbogățirea materială prin orice mijloace, în care sunt devalorizate conceptele de „bine” și „rău” - o astfel de societate este sortită distrugerii.