marți, 16 iunie 2020

Divagări (in)utile



Cele mai importante lucruri le spun prin tăceri.
Cele mai tainice secrete le scriu în criptograme.
Când nimeni nu vrea să mă asculte spun vrute şi nevrute.
Când așteptați să spun ceva nu scot o vorbă.
Cele mai bune alegeri le iau cu inima.
Sunt curajoasă când nu am ce pierde.
Unde nu m-aş afla îmi doresc să fiu altundeva.
Caut calea de mijloc, dar mă ademenesc extremele.
Deseori, iau începutul drept sfârşit.
Din orice rău păstrez amintiri frumoase.
Sunt recunoscătoare pentru tot ce mi se întâmplă.
Am iertat pe toți, mă rog de iertare.
O zi fără schimb de cuvinte frumoase e o zi searbădă.
Cea mai insuportabilă şi cea mai minunată stare e atunci când iubesc.
Iubirea mea e într-o relație strânsă cu admitația. Şi sunt atâtea de admirat!
Caut permanent evadări din cotidian. Cea mai la îndemână formă de evadare e literatura.
Cel mai mare eşec e să fiu un individ prozaic. Cea mai mare nenorocire e să nu-mi dau seama de asta.
În vârful calităților umane plasez bunătatea.
Plâng uşor, şi nu numai de durere.
Am origine telurică, dar aspir la destinație cerească.
Mă transfigurez în fața frumuseții.
Îmi doresc să trăiesc tot ceea de ce mi-e frică.
Niciodată nu am avut sentimentul că am tot timpul înainte.
Fac ceva doar dacă găsesc sens.
Port permanent un dor în mine. Nimic nu-i în stare să-l potolească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu