Accidentul de Mihail Sebastian

Sunt cărți la care vrei să revii, ca să trăiești repetat aceleași senzații. Cineva spunea că relecturile sunt mai importante decât lecturile. Cred că citind aceeași carte la diferite etape ale vieții o percepi, înțelegi, apreciezi altfel. Am căutat o lectură mai puțin solicitantă, pentru că în perioada sesiunilor îmi place să alternez studiul pentru examene cu un roman și poezie. Am ales Mihail Sebastian, opera sa e de o sensibilitate aparte, are capacitatea de a induce o stare de visare și miracol. Accidentul este romanul pe care îl citisem acu zece ani sau aproape. Era vară și atunci, cartea asta mi se pare că mai păstrează și acum urme de nisip, miros de mare, vuiet de valuri, țipăt de pescăruși. Îl descopeream pe Sebastian, îl îndrăgeam, îi căutam romanele prin librării și biblioteci, cărți despre el și opera sa, îi căutam piesele: în săli de spectacol, montări radiofonice și televizate. Scriitorul a avut o viață zbuciumată, fiind prigonit de regimul antisemit, a trăit într-o continuă frică, fapt pentru care a scris mult mai puțin decât ar fi putut, dar nu a părăsit România pentru că considera că niciunde altundeva nu va putea scrie.

Romanul ăsta l-am citit la momentul potrivit, atunci mi-a provocat impresii puternice. Acum înțelelg de ce, sunt câteva puncte de confluență dintre această istorie și viața mea. Atunci nu puteam să le detectez, era o istorie ce-mi vorbea, dar semnele erau subtile și departe de realitatea mea de atunci.

Istoria debutează cu un accident de tramvai în care este implicată Nora, profesoară de franceză de 32 de ani. Aceasta este condusă de un bărbat necunoscut până acasă. La prima vedere, acest tip i se păru nepoliticos, urâcios și prost crescut. De fapt, Paul, avocat de 30 de ani, suferea din cuaza lui Ann, o pictoriță de care se îndrăgostise și despre care aflase că de dragul succesului în carieră întreținea relații cu mai mulți bărbați.

Deși nu încearcă să-i afle secretele, Nora înțelege stările lui Paul și caută motive să-l ajute și, mai ales, să-l împiedice să-și facă vreun rău. Fiind în preajma sărbătorilor de iarnă îi propune să meargă la schi, în munți. Paul acceptă apatic mai mult sub presiunea insistențelor. Primele încercări de schiat îi provoacă o stare de exaltare, delir, fericire.

- E amețitor, Nora. Nimic în lume, nici vinul, nici muzica, nici iubirea... nu, nici iubirea, nimic, nimic nu aduce atâta lumină. Mă întreb dacă e posibil, mă întreb dacă sunt eu, mă întreb dacă miracolul mi se întmplă mie.

Totuși vindecarea lui Paul se dovedește un proces complicat, iar la un moment dat Nora e pe punctul de a renunța. Dar își aminti cuvintele pe care nu i le spuse până la asta nimeni altcineva, un fel de secret al ei, pe care doar acest bărbat l-a descoperit și asta îi dă curaj să continue.

”Ești frumoasă, Nora. Este un acord între tine și tine, și acest acord se numește frumusețe.” Îi reveneau în minte cuvintele lui și încă o dată i se păreau uimitoare.

Zilele petrecute la munte, bunătatea și dăruirea Norei îl fac pe Paul să se elibereze de suferință, să devină o ființă liberă.

-          Nora, tu crezi că schiul poate să salveze un om? Poate să schimbe o viață?

-          Dragă Paul, cred că viața noastră e plină de obiceiuri proaste, de manii și de idei fixe. Schiul ne scoate din ele. Pe urmă, totul este să nu ne lăsăm învinși din nou.

Un roman care îți arată că viață e alcătuită din mici accidente fericite. Că uneori rămânem blocați prea mult în suferinți inutile, ca să apară într-o zi cineva să ne deștepte și să ne arate ce înseamnă cu adevărat iubirea.