miercuri, 30 septembrie 2020

Singură cu Dumnezeu de Haralambie Moraru

 

Singură cu Dumnezeu cuprinde o serie de amintiri ale lui Haralambie Moraru, în care, în centru atenției e plasată Mămuca, așa o numește pe maică-sa. Mai precis, autorul încearcă să identifice momentul exact, în ce îmrejurări, în urma cărei drame, când s-a apropiat și a crezut până într-atât în Dumnezeu încât s-a pătruns, transmițându-le și celorlalți că Dumnezeu e unica putere cea mare, în care te poți încrede pentru că-i ocrotitoare, nemărginită, ajunge pentru fiecare; cu o condiție ca lumea să trăiască drept.

Descoperim un personaj care a îndurat multe în viața sa, a avut pierderi mari și greu de suportat: a pierdut șase copii, a rămas fără un picior, a rămas fără soț, a pierdut pământul în urma colectivizării, a avut de crescut de una singură patru copii pe timp de foamete și după ce i se luase avutul.

Încercările au învățat-o să se roage, să se roage astfel că a fost auzită, a fost crezută și apropiată de Dumnezeu. Practica descântecul, și-a descoperit această capacitate întâmplător, deși e considerată păgână, nu a fost condamnată de un preot cu har, mai ales că făcea bine suferinzilor și pentru care aceasta nu lua nici un fel de recompense.

Dumnezeu îi descoperă darul țesutului și croșetatului, îndeletniciri, datorită cărora reușește să-și întrețină cei patru copii. Muncea până la istovire, lucra și nopțile, nu se culca, doar ațipea rezemată de un perete. Aceasta le zicea copiilor: ”V-am crescut cu chin. Cu foc și pară.”

Mămuca este un exemplu de rezistență plină de demnitate umană, dăruire de sine, sacrificiu, un model de sfințenie. Această femeie ne demonstrează prin propriul exemplu de trăire că în cele mai grele situtații ne poate salva o singură putere, cea a credinței în Dumnezeu. În momentele de impas, în care omul nu mai vede nicio rezolvare, puterea rugăciunii Îl aduce pe Dumnezeu în viețile noastre și El rezolvă ceea ce nouă ne este cu neputință. Și că Dumnezeu își arată puterea și dragostea Sa nemărginită, mai ales, în suferință.

”Dumnezeu, când te ajută și te înalță cum se înalță o pasăre, te și încearcă.”

”Mai ales tu să te rogi. Dumnezeu nu ne lasă. Noi ne lăsăm.”

”Doamne, nu mai știu pe unde să merg. Arată-mi drumul.”

”Dumnezeu e totul. E cerul și pământul. Dumnezeu nu învinge niciodată. Pe nimeni. Dumnezeu ne așteaptă. Să-l câștigăm. Dumnezeu nu ne lasă să fim învinși.”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Sufletul după moarte de Serafim Rose