Întoarce-te acolo
unde se smulg speranţe
în faza de mugur din
disperate piepturi
ce n-au avut în
faţă decât necuprinse distanţe
de naivele visuri
curmate atât de prematur.
Întorce-te acolo
unde viilor li se pironesc mâinile
când osteniţi de
sisifice munci pe ogor
vor să-şi strângă
rodul, să coacă pâinile,
să-şi cuprindă
neam, fiică, fecior.
Întoarce-te acolo
unde frumos se moare
ca niciunde
altundeva pe pământ.
Unde din mâinile
pironite iarbă răsare
şi nu mai e nevoie
de un alt crezământ.
Întoarce-te acolo
unde totul e atât de adevărat,
unde durerea frânge
inima în mii de bucăţi,
unde orizontul e
mai mereu înnegurat,
unde se respiră cu nădejdea ultimei judecăţi.
Poezie publicată în revista Webcultura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu