Uneori anumite evenimente deraiează cursul vieții noastre. Spre disperarea noastră, o iarnă simbolică se instalează în viață. Cu toate acestea, această perioadă ”rece” poate fi benefică pentru noi, așa cum este și pentru animalele care hibernează luni în șir. Evocând frumusețea aspră a frigului, Katherine May radiază căldură și lumină. Cartea Iernile sufletului este o delicată invitație de a ne schimba percepția asupra vremurilor cenușii, de a accepta melancolia și dezamăgirea care le însoțesc, pentru a profita din plin de o reînnoire.
Cartea este despre felul în care trăim iarna, la propriu și la figurat. Paralela se face între cele două: iarna ca anotimp, și iarna intimă, când evenimentele întunecate ne afectează rutina și cee ce suntem.
Unele ierni sufletești se furișează mai lent pe la spatele nostru, însoțind moartea anticipată a unei relații, responsabilitățile, tot mai apăsătoare, de îngrijire a părinților care îmbătrânesc, picătura chinezească a pierderii încrederii în sine. Unele sunt îngrozitor de neașteptate: descoperi într-o zi că abilitățile tale sunt considerate depășite, compania pentru care ai lucrat a dat faliment și partenerul tău e îndrăgostit de altcineva. Indiferent cum apare, iarna sufletească e, de obicei, involuntară, însingurată și profund dureroasă.
Prin experiențele ei personale – resemnare, boală, probleme familiale – autoarea își analizează propria iarnă sufletească. De asemenea, abordează tot felul de subiecte legate de anotimpul hibernal: călătorii, festivaluri, ritualuri, literatură (aduce mai multe exemple), animale, mituri, activități de iarnă. Ne invită să acceptăm sosirea iernii, să ne reorientăm atenția cuvenită spre noi înșine, să ne tratăm cu grijă și blândețe.
Plantele și animalele nu se luptă cu iarna; ele nu se prefac că ea nu se întâmplă și nu încearcă să-și vadă de aceleași vieți pe care le-au trait vara. Se pregătesc. Se adaptează. Trec prin metamorfoze extraordinare ca să supraviețuiască. Iarna este un anotimp al retragerii din lume, al resurselor limitate, al actelor de o eficiență brutală al dispariției din câmpul vizual; dar în ea se petrece transformarea. Iarna nu este moartea ciclului vieții, ci testul său suprem.
Această carte este atât o relatare autobiografică, cât și un eseu. Este un amestec de teme legate de experiențele personale ale autoare. Nu e o carte de dezvoltare personală, ci mai degrabă o reflecție despre locul iernii în existența noastră. Perioadele în care ne aflăm separați de restul lumii, pentru că trecem prin pierdere, trădare, eșec, tot felul de evenimente potrivnice cărora trebuie să le facem față pentru a le supraviețui.
Cartea livrează o lectură reconfortantă, unele pasaje, mai ales cele de la începutul cărții, sunt de o delicată poeticitate. O lectură care favorizează conexiune cu sinele, care te poartă spre propriul suflet unde găsești curaj, putere și speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu