Enzima miracol de Hiromi Shinya

Enzima miracol este o lucrare scrisă de unul dintre cei mai eminenți gastroenterologi, Hiromi Shinya, despre cele trei mari așa-numite boli ale civilizației: cancerul, diabetul și bolile cardiovasculare. Pe baza experienței sale clinice îndelungate, dr. Shinya descrie rolul enzimelor asupra sănătății și longevității. Acesta propune un Program de stil de viață și alimentație bazat pe factorul enzimatic, care să prevină dezvoltarea boalilor și recurgerea, adesea în mod greșit, la medicamente sau intervenții chirurgicale. Iată câteva idei extrase din lucrarea sa demnă de luat în seamă:

.Nu exiată nicio îndoială că ceaiul verde, care conține mulți antioxidanți, poate omorî bacterii și are efecte antioxidante pozitive. Este adevărat că antioxidanții aflați în cei sunt un tip de polifenol, care împiedică sau neutralizează efectele devastatoare ale radicalilor liberi. Totuși, atunci când mai mulți dintre acești antioxidanți sunt reuniți, ei devin o substanță numită tanin. Taninul este responsabil pentru aroma astringentă a unor plante și fructe. Taninul se oxidează cu ușurință, în funcție de cât de mult a fost expus la oxigen sau la apă, devenind astfel rapid acid tanic. Mai mult, acidul tanic are capacitate de a cuagula proteinele.

Atunci când doctorul Hiromi Shinya a examinat cu ajutorul endoscopului stomacul pacienților care beau cu regularitate ceai (ceai verde, ceai chinezesc, ceai englezesc negru) sau cafea, care conțin cantități mari de acid tanic, a descoperit o mucoasă gastrică subțiată de schimbările atrofice petrecute acolo. Este un fapt cunoscut că schimbările cronice atrofice sau castritele cronice pot evolua cu ușurință în cancer la stomac.

Dacă e să ținem cont de efectele cumulate ale acidului tanic, ale substanțelor chimice agricole reziduale și ale cafelei putem înețelege de ce doctorul Sinya recomandă cu tărie să bem apă chioară în locul ceaiului. Pentru băutrii de ceai recomandă frunze de ceai crescute organic; ceaiul de bea după masă, nu pe stomacul gol, ca să se evite solicitarea exagerată a mucoasei gastrice, și a nu se depăși 2-3 căni pe zi.

Se poate demonstra ușor că teoria conform căreia dacă nu mănânci carne, nu ți se dezvoltă mușchii este falsă. Demonstrația este simplă: să aruncăm o privire în natură. Ai zice că leii, animale carnivore, au niște mușchi extraordinari. Dar adevărul este că animalele erbivore, cu mar fi caii sau căprioarele, au mușchi mult mai bine dezvoltați decât ai leilor. Dovada: leii și tigrii nu au suficientă rezistență ca să-și urmărească prada o perioadă mai lungă. Ei zvâcnesc în acțiune și se folosesc de viteză pentru a prinde și a ucide prada cât mai repede. Fac asta ppentru că știu că dacă ajung la o probă de anduranță nu vor avea nicio șansă în fața mușchilor mai bine dezvoltați ai ierbivorelor.

Consumul de carne accelerează într-adevăr creșterea, iar creșterea rapidă și maturizarea timpurie a copiilor din ultimele câteva decenii se pot atribui aportuluo sporit de proteine animale. Totuși, consumul de carne conține o capcană periculoasă. Dacă ai atins o anumită vârstă, creșterea corporală este înlocuită  de alt fenomen, numit îmbătrânire. Consumul de carne accelerează într-adevăr creșterea, dar el accelerează și procesul de îmbătrânire.

1.      Toxinele din carne produc celule canceroase

Fiecare celulă conține ADN, o substanță chimică în care sunt codificate forma și funcțiile corpului. Reziduurile toxice ale digestiei alimentare bogate în grăsimi și proteine pot distruge ADN-ul, iar celulele pot deveni canceroase. Celulele canceroase încep să se multiplice după un program propriu. Sângele nostru conține celule roșii, celule albe și limfocite. Celulele albe și limfocitele atacă inamicii, cum ar fi c=bacteriile și virusurile, distrugându-i sau neutralizându-i. Atunci când aceste celule sunt distruse, prima linie de apărare a organismuluo nu va mai funcționa, rezultatul posibil fiind infecțiile și apariția celulelor anormale, canceroase.

2.      Proteinele pot cauza reacții alergice

Proteinele care nu au fost descompuse în nutrienți componenți vor intra în fluxul sanguin prin pereții intestinului subțire, în calitate de substanțe străine. Corpur reacționează la introducerea unor substanțe străine prin reacții alergice. Acest tip de alergie la proteine este, în principal, rezultatul consumului de lapte sau de ouă. Aportul excesiv de proteine animale și reacțiile alergice tot mai dese sunt cauxza creșterii ratei de incidență a cazurilor de dermatită atropică, erupții, boli ale colagenului, colită ulcerativă și boala Crohn.

3.      Proteinele în exces solicită ficatul și rinichii

Proteinele în plus din organism trebuie să fie descompuse și eliminate prin urină, ceea ce creează o sarcină imenă asupra ficatului și rinichilor.

4.      Un aport exagerat de proteine produce deficință de calciu și duce la osteoporoză

Atunci când sunt create cantități mari de aminoacizi, sângele devine acid și are nevoie de calciu pentru a-l neutraliza. Astfel, un consum exagerat de proteine conduce la pierderi de calciu. În plus, nivelul fosforului din carne este foarte ridicat, iar sângele trebuie să mențină un raport calciu:fosfor undeva între 1:1 și 1:2. O alimentație care crește concentrația fosforuluo va determina organismul să retragă calciul din dinți și oase, pentru a menține acest echilibru.. în acelaș itimp, când ai cantități mari de calciu și fosfor în corp, aceste elemente vor crea legături chimice, producând fosfat de calciu. Corpul nu poate absorbi acest compus, care va fi eliminat prin excreție, mărind astfel deficitul de calciu și făcând corpul pasibil de osteoporoză.

5.      Proteinele în exces pot conduce la pierderea energiei

Digerarea cere cantități mari de energie. Proteinele în exces nu sunt complet metabolizate și deci nu sunt absorbite, ceea ce conduce la putrefacție în intestine și la producția de elemente secindare toxice. Când se folosește foarte multă energie, o cantitate mare de radicali liberi va fi creată. Radicalii liberi sunt responsabili pentru procesul de îmbătrânire, pentru cancer, boli cardice și ateroscleroză.

6.      Proteinele în exces pot contribui la sindromul deficitului de atenție la copii.

Există o tendință tot mai pronunțată în rândul copiilor de a consuma cantități mari de alimente cu grad înalt de prelucrare. Aceste alimente nu numai că au aditivi, dar și tendința de amări aciditatea corpuluo. Proteinele animale și zahărul sunt și ele consumate în cantități mari, în timp ce legumele sunt adesea evitate. Proteinele animale și zahărul necesită cantitți sporite de calciu și magneziu, conducând la deficiență de calciu. Iar deficiența de calciu va irita sistemul nervos, contribuind la nervozitate și irascibilitate.

Cea mai răspândită superstiție legată de lapte este că ajută la prevenirea osteoporozei. Concentrația calciului din sângele uman este în mod normal fixă, în jur de 9-10 miligrame la suta de mililitri de sânge. Dar atunic când bei lapte, concentrația de calciu din sânge crește brusc. La prima vedere, se pare că avem la dispoziție o grămadă de calciu, care abia așteaptă să fie absorbit; dar această creștere a calciului din sânge își are dezavantajele ei. Când concentrația de calciu din sânge crește brusc, organismul încearcă să aducă nivelul la normal, prin excretarea de calciu prin rinichi, sub formă de urină. Cu alte cuvinte, dacă încerci să bei lapte ca să asimilezi calciu, rezultatul (paradoxal) este o descreștere a cantității de calciu din irganism. Toate cele patru țări mari producătoare de lapte – America, suedia, Danemarca și Finlanda -, în care se consumă zilnic mari cantități de lapte, au parte de multe cazuri de fractură de bazin și de osteoporoză.

Prin contrast, peștele mic și algele marine, pe care japonezii le-au consumat de când se știu, și care erau considerate sărace în calciu, conțin calciu care nu se absoarbe rapid, și care nu ridică nivelul de calciu din sânge. Mai mult, în perioada în care japonezii nu consumau lapte, practic, nu au existat cazuri de ostoporoză.

Recent au devenit populare în Japonia diverse tipuri de iaurt, cum ar fi Iaurtul din Marea Caspică sau Iaurtul cu aloe, din cauza publicității care le declară bune pentru sănătate. Adesea, persoane care consumă iaurt spun că situația lor gastrointestinală s-a îmbunătățit, că nu mai sunt constipate, că au slăbit. Toți acești oameni cred că aceste rezultate se datorează lactobacililor, bacteriilor din toate tipurile de iaurt.

Dar această credință în beneficiile lactobacililor este dubioasă din capul locului. Lactobacilii sunt bacterii produse inițial în intestinul uman. Acești microbi au numele generic de ”bacterii rezistente în intestin”. Organismul uman are un sistem dă apărare împotriva bacteriilor și a virușilor care vin din exterior, astfel încât, chiar și bacterii care, în mod normal, sunt benefice pentru organism, cum ar fi lactobacilii, vor fi atacate și distruse de către sistemul natural de apărare, pentru că nu sunt bacterii rezidente în intestin. Prima linie de apărare este acidul din stomac. Cei mai mulți lactobacili ajunși în stomac vor fi distruși de acizii gastrici.

În mediul clinic, caracteristicile intestinale ale tuturor celor care consumă zilnic iaurt nu sunt niciodată bune. Chiar dacă lactobacilii din iaurt ajung neatinși în intestin, ei nu au nicio contribuție pozitivă; tot ce fac este să tulbure flora intestinală.

Se pune că deosebirea dintre grăsimea din carne și cea din pește este aceea că acizii grași saturați din carne sunt răi pentru organism, în vreme ce acizii grași nesaturați din pește sunt buni, pentru că reduc nivelul colesterolului din sânge. Dar putem privi lucruri luând drept standar oamenii. Grăsimea dintr-un animal a cărui temperatură corporală este mai înaltă decât cea a a omului poate fi considerată rea, iar gărsimea unui animal a cărui temperatură este mai oasă decât a omuluo se poate considera  bună.

Temperatura corporală a unei vaci, a unui porc sau a unei psări se situează între 38,5 și 40 de grade Celsius. O găină are o temperatură corporală și mai ridicată, de 41,5. Gărsimea acestor animale este în starea ei cea mai stabilă la aceste temperaturi corporale specifice. Astfel, când grăsimea intră în mediul de mai joasă temperatură al organismului uman, ea devine lipicioasă și se întărește. Această grăsime lipicioasă va îngroșa sângele omului. Sângele îngroșat va curge mai lent. El va deveni stagnant și va produce cheaguri de sânge.

Pe de altă parte, dat fiind că peștele este un animal cu sânge rece, temperatura lui este (în condiții normale) mult mai redusă decât a coprului uman. Ce se întâmplă atunci când grăsimea de pește intră în organismul uman? Ca și grăsimea pe care o pui în tigaie, ea se va topi și va deveni fluidă. Uleiul de pește, pe măsură ce intră în fluxul sanguin uman, va face sângele mai fluid, micșorând concentrația colesterolului rău din sânge.

Proteinele aflate în corpul uman sunt formate din aproximativ 20 de aminoacizi. Dintre acești 20, opt nu pot fi sintetizați de către organismul uman. Acești opt aminoacizi sunt lisina, metionina, tritofanul, valina, treonina, leucina, izoleucina și fnilalanina. Numele lor colectiv este acela de ”aminoacizi esențiali”. Acești aminoacizi sunt prețioși pentru că dacă măcar unul lipsește ne paște o boală nutrițională gravă. De aceea este absolut esențial să-i includem în alimentația noastră zilnică. Proteinele de origine animală sunt considerate de bună calitate pentru că ele conțin toți aminoacizii asențiali. Dar și proteinele din plante conțin mulți, dacă nu toți aminoacizii esențiali. Mulți oameni sunt mirați să afle că 37% din nori (alge marine uscate) constau din proteină. Dar mulți știu că plnta marină numită kelp este o adevărată comoară din punct de vedere al conținutului de aminoacizi.

Regula de bază a alimentației este ”mănâncă proaspăt”. Lucrurile proaspete sunt mai bune pentru că, cu cât este mai proapătă hrana, cu atât mai multe enzime va conține. Aceste enzime se pot transforma ulterior într-unle din cele 3000 de enzime necesare organismuluo pentru a funcționa.

Când vorbim de animalele carnivore, credem că ele au nevoie doar de carne, ceea ce nu este adevărat. Au nevoie și de plante. Atunci de ce mănâncă doar carne? Pentru că nu au enzimele necesare pentru a disocia moleculele din plante. Dar asta nu înseamnă că nu au acces la surse exterioare de enzime.

Veți înțelege acest lucru când veți observa, în antură, că animalele carnivore nu consumă decât ierbivore. După ce își capturează prada, primul lucru pe care îl mănâncă sunt intestinele, în care se găsesc plantel consumate de animalul ierbivor, împreună cu enzimele care sunt implicate în procesul de digestie. Astfel animalele carnivore consumă plantele care arau în curs de digerare în stomacul și intestinele ierbivorului.

Carnivorele mănâncă numai ierbivore, iar ierbivorele mănâncă numai plante. Este legea naturii. Dacă ignori această lege, sigur vei suferi niște repercursiuni. Un exemplu tipic este BSE – boala vacii nebune. Cauza BSE nu este complet înțeleasă la or actuală, dar știm că creierul începe să se transforme într-un burete din cauza unei schimbări anormale a prionilor, care sunt particule proteice cărora le lipsește acidul nucleic. Cercetările arată că BSE s-a răspândit în urma distribuirii de hrană care conținea făină de oase (care este produsă din carnea, pielea și oasele care rămân după procesarea cărnii). Agențiile guvernamentale din SUA și Japonia, ca și din alte țări, consideră că BSE se datorează cntaminării genetice a făinii de oase. Dar ce este greșit și împotriva legilor naturii, din capul locului, e să le dai unor vaci ierbivore făină de oase și carne.

O alimentație ideală, constă în 85% alimente de origine vegetală și 15% de origine animală. Adevărul este că doc. Shinya a ajuns la acest raport analizând numărul dinților la oameni. Dinții reflectă tipul de hrană pe care ar trebui să îl consume fiecare specie. De exemplu, dinții carnivorelor sunt toți foarte ascuțiți, ca la câine. Sunt dinți foarte adecvați pentru ruperea cărnii de pe oasele prăzii. În schimb, ierbivorele au dinți incisiv, subțiri și pătrați, buni pentru tăiatul plantelor. Ierbivorele au și molari, care macină planta după ce aceasta a fost ruptă.

Oamenii au în total 32 de dinți, dacă numărăm și măselele de minte. Acești dinți se clasifică după cum urmează: două perechi de incisivi (dinții din față), sus și jos, o pereche de canini, sus și jos, plus 5 perechi de molari, sus și jos. Astfel la oameni raportul canini-incisivi-molari este de 1:2:5. Un canin pentru carne, doi incisivi plus cinci molari, în total 7, pentru alimente vegetale.

Dacă respectăm acest raport între plante și carne, avem 7 la 1, raport care sugerează o alimentați 85 % bazată pe plante și 15% bazată pe animale.

De ce este sănătos să mesteci bine și să fii cumpătat?

Cel mai mare avantaj în mestecatul temeinic este conservareaa enzimelor-sursă. Încearcă să mesteci de 30-50 de ori fiecare îmbucătură, de fiecare dată. Corpul uman este constituit astfel încât glandele salivare secretă cu atât mai multă salivă cu cât mesteci mai mult. iar când aceasta se amestecă cu secrețiile acide din stomac și cu bila, procesul de digestie decurge lin.

Mestecatul adecvat este bun pentru cei care vor să piardă din greutate, pentru că prelungește timpul în care îți consumi hrana. În timp ce mănânci, nivelul zahărului din sânge crește și pofta de mâncare se reduce, împidicându-te să exagerezi cu mâncatul.

Alt avantaj al mestecatului este omorârea paraziților. În zilele noastre, nu mai vezi insecte pe legume, dar au rămas mulți paraziți pe bonite, calamar și în peștele de apă dulce. Acești paraziți sunt extrem de mici ca dimensiuni și, dacă nu mestecăm bine, ei vor fi înghițiți întregi și vor continua să trăiască pe seama organelor noastre interne.

Numărul enzimelor consumate prin mestecatul temeinic este mult mai mic decât numărul enzimelor care ar fi folosite dacă hrana prost mestecată ajunge în stomac, spre digerare. Atunci când cantitatea de hrană pe care o mănânci scade, numărul de enzime foloste pentru digestie și absorbție scade și el.  Deci, dacă privim din perspectivă globală, mestecatul temeinic ca duce la o economie de enzime.

Aceasta înseamnă că enzimele-sursă nu vor fi folosite în procesu lde digestie și, prin urmare, vor fi mai multe enzime care contribuie la homeostaza organismului, la detoxufucare,, la reparații și la fluxul energetic. Drept urmare, rezistența corpului și sistemul imunitar se vor îmbunătăți și rezultatul va fi o viață mai lungă.

În plus, dacă nu mănânci prea mult, cea mai mare parte a hranei se va digera și va fi complet absorbită și, astfel, va descrește probabilitatea ca hrana neabsorbită să se descompună în intestine și să producă toxine. Adevărul este că dacă vei urma Programul de stil de viață și alimentație bazat pe factorul enzimatic, caracteristicile stomacului și intestinelor tale se vor îmbunătăți în aproximativ șase luni, iar mirosul neplăcut al gazelor și fecalelor se va atenua.

Principalele puncte ale regimului alimentar bazat pe factorul enzimatic:

·        Menține un raport de 85% alimente vegetale la 15% alimente de origine animală.

·        Cerealele ar trebui să consituie 50%, legumele și fructele 35-40%, iar carnea 10-15 % din total.

·        Cerealele să fie nerafinate; ele trebuie să constituie 50% din aportul tău alimentar.

·        Porția alimentelorde origine animală ar trebui să provină de la animale cu o temperatură corporală mai joasă decât a oamenilor, de pildă, pești.

·        Consumați alimente prospete, nerafinate; dacă este posibil în formă naturală.

·        Evitați laptele și produsele lactate, pe cât posbil. Persoanle care prezintă intoleranță la lactoză, sunt predispuse la alergii sau, pur și simplu, nu agreează laptele și produsele lactate ar trebui să le evite total.

·        Evitați margarina și mâncărurile prăjite.

·        Mestecați temeinic (de 40-70 de ori) și încercați să consumați porții mici.

Este ușor să te bucuri de ceea ce mănânci dacă vei înțelege mecanismele organismului și legile naturii și dacă urmezi aceste indicații esențiale. Cea mai simplă cale este să faci din ele un obicei încă din copilărie. Dacă pentru tine este o plăcere să mănânci, este în regulă să mănânci o fripură uriașă sau o bucată de brânză, ba chiar și să bei din când în când ceva alcool. Dacă îți permiți fantezii 5% din timp și vei foarte atent la alimentație 95 % din timp, enzimele-sursă vor continua să-ți protejeze sănătatea, pentru că sănătatea este acumularea unor obiceiuri pe termen lung.

Ceea ce este important este să urmezi un stil de viață sănătos și pe termen lung, o viață pe care să-ți fie drag să o trăiești.