Călătoria Pelerinului este o alegorie clasică a literaturii universale, care nu cunoaște nicio alterare de la publicarea ei de către pastorul englez John Bunyan în 1678. Înscrisă în categoria marilor cărți clasice, această lucrare este tradusă în peste o sută douăzeci de limbi și rămâne una dintre cele mai citite cărți după Biblie de către creștini. Trebuie remarcat faptul că John Bunyan a început manuscrisul când se afla în închisoare. A fost întemnițat pentru că organizase slujbe religioase fără controlul Bisericii Anglicane. După eliberare și-a terminat lucrarea prin care arată calea parcursă de creștin în căutarea Cetățiii Cerești.
Alegoria aceasta are o valoare aparte pentru că vorbește de un fapt universal valabil aflat dincolo de granițele confesionale strâmte, și anume de revoluția interioară pe care Hristos-Cuvântul o provoacă în sufletul omului – e ceea ce în limbaj teologic se cheamă metanoia – nevoia de preschimbare, de înnoire a inimii, nevoia care l-a împins la ceas de seară pe Nicodim să afle mai multe despre nașterea de Sus de la Însuși depozitarul acestui concept. Este vorba aici de o reașezare radicală a întregii ființe pe alte coordonate, de abandanul total pe via crucis, sinonimă cu schimbarea numelui. În urma luptei cu îngerul, numele lui Iacov este schimbat în Israel, la întâlnirea cu Mântuitorul Chifa devine Petru, iar Saul devine Pavel, la fel cum, dintr-o confruntare cu valaențele revelatorii asemănătoare, Făr-de-har (numele inițial al eroului) devine Christian, urmașul lui Hristos. Această mutatio nomini devine marca înregistrată a trecerii din robia păcatului la Împărăția dragostei.
Călătoria pelerinului e o invitație mereu valabilă, în orice epocă și în orice cultură. Ea îndeamnă la refuzul înregimentării în trendul lumii (’nu vă potriviți chipului veacului’, este chiar o poruncă a Domnului) și trage un semnal de alarmă asupra amneziei generalizate în materie de idealuri și valori, nu neapărat într-o perspectivă strict creștină. Călătoria adevărată este doar aceea care, pe parcursul dez-văluirii ei, poate întâlni moartea, propunând astfel o desfășurare vectorială a vieții spre un ideal mai presus de banal – Christian e mereu într-un conflict radical cu înțepenirea în pustiire, e veghetor, e proaspăt și evită cu măiestrie derapajele propuse de decorul în schimbare al lumii, ce încearcă să-i abată atenția de la Cetatea Cerească – punctul terminus al călătoriei.
Alegoria fiului meșterului de tingiri dovedește că personajele și locurile ei au o valoare arhetipală. Lumea și oamenii se schimbă mai puțin decât par în ciuda vitezei modelor, curentelor și schimbărilor recuzitelor de pe scena istoriei. Dacă deschidem bine ochii în jur, aidoma preacinstiților pelerini, poate îi vom zări ca printr-o mahramă subțire, croită anume pentru privirea omenească, pe domnii Tare-de-Cap sau Cum-bate-vântul de pe Ulița Trăncănelii mergând duminica la meci ronțăind semințe, pe domnii Înțelepciune-Lumească, Pricopseală, Gând-ascuns, Plin-de-sine, Glas-mieros și Limbă-mpărțită în topul bogaților, sau perorând din Parlament despre binele poporului, pe Formă-goală și Mormânt-văruit i-am putea zări predicând pe la amvoane în Târgul Rătăcire, iar pe Madam Desfrânare din Cetatea Amăgire, alătruri de doamna Mocirlă și domnul Mort-de-poftă îi putem vedea pe la tarabe, pe copertele sclipitoare ale revistelor pentru oameni mari. Alături de ei însă, îi putem recunoaște și pe cei viteji precum Drept-credicios, Inimă-tare, Nădejde-vie sau Milostiva nevoindu-se să-i smulgă pe cei înglodați în Smârcul Deznădejdii și să-i elibereze, cu ajutorul Cheii-Făgăduinței, pe cei ferecați în lanțuri de Uriașul Deznădejde și soața sa, Bănuială, din înfricoșatul Castel al Îndoielii.
Tot astfel, ni se vor putea descoperi, dacă vom fi suficient de atenți să deslușim dincolo de zgomotele lumii, Făpturile de Lumină așteptându-i la răspântia Tărâmului Fermecat pe vrednicii pelerini, sau chiar pe Acela purtându-și la vedere urmele cuielor, ieșind mereu (ca un tată bolnav de iubire în întâmpinarea fiilor Săi risipitori) înaintea celor care îl caută cu o inimă curată, pentru a le oferi o haină de nuntă celestă, așa cum vom putea descoperi multe alte lucruri de taină.
În lumea noastră în dezordine spirituală și morală, se poate imagina efortul sufletului uman în căutarea a ceea ce este indestructibil. Cartea nu propune o teorie despre Biblie, nici perspective teologice despre har, ci certitudinile mari și intangibile care țin sufletul în asigurarea perfectă a vieții și care ajung la el prin cunoașterea lui Iisus Hristos.
(Călătoria Pelerinului / John Bunyan, Cluj-Napoca: Koinonia, 2005
Prefață de Voicu Bojan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu