via neroditoare

 

Pe o coastă mănoasă o vie de bun soi crește,

de un trainic gard împrejmuită era,

în mijlocul ei un turn măreț se ridica,

pentru zdrobirea rodului ei un teasc se găsea.

Stăpânul ei la roade bogate se aștepta.

Ea, în schimb, doar aguridă făcea.

”Fiți judecători între mine și via mea!

zisa El spre norodul dinaintea Sa.

Ce se putea face și n-am făcut Eu pentru ea,

ca în loc de sturguri aguridă să dea?

Știți cum mă voi purta cu via mea?

Gardul ce o ocrotește îl voi strica.

Turnul ce o veghează îl voi dărâma.

Vrăjmașii în picioare o vor călca.

Distrugere și pustiire va afla.

Nu se va mai săpa, nici nu se va mai curăța,

nici ploaie peste ea nu se va mai vărsa.

Lumina ca o noapte se va întuneca.”

 

Poporul înțeles-a că despre el se vorbea.

Inimile lor începuseră a se tulbura,

căci El dreptate de la ei  nădăjduia,

neîntinat și  fără păcate îl voia,

dar în loc de acestea, iată: răzvrătire afla.

Duhul avuției și stăpânirii îl subjuga.

De băuturi îmbătătoare se înfierbânta,

Cu ospețe, muzică și vin se amețea,

iar lucrul mâinilor Sale în seamă nu le lua.

Robia fără să bage de seamă îi aștepta.

Mai-marii de foame se vor dărâma.

Gloata de sete se va usca.

Gura iadului peste măsură se va căsca.

Mărirea, gloata și veselia acolo vor cădea.

Capul omului muritor se va pleca,

Priverea celor mândri va scăpăta.

Din ale lor mănoase locuri strănii se vor sătura.

Înțelepții lumii cu cei nebuni se vor număra.

Nelegiuitorii celor drepți se vor condamna,

ca pleava și cenușa se vor spulbera.

Precum paiele și iarba în foc se vor termina.

Cadavrele lor ca gunoiul se vor arunca.

Căci El e mare și sfânt prin dreptatea Sa.

 

Pentru un alt norod steagul îl va ridica.

De la capătul pământului îl va chema.

Iar acesta spre poporul nelegiuit se va îndrepta.

Nimeni nu va obosi, nu va păgubi, nu va dormita.

Copitele caiilor lor ca cremenea vor rezista.

Căruțele lor ca furtuna vor înainta.

Săgețile și arcurile lor pe nimeni nu vor cruța.

Poporul nevrednic la pământ se va arunca,

Întunericul întocmai ca o noapte se va lăsa,

iar zorile niciodată nu le vor mai vedea.