Cântarea Anei

 

inima mea întru Domnul s-a bucurat

capul meu de-al meu Dumnezeu a fost înălțat

asupra vrăjmașilor mei limba mea s-a dezlegat

căci izbăvirea ta m-a mângâiat

 

cuvinte trufașe gura voastră să nu vorbească

slava deșartă de pe limbă să vă lipsească

nimeni sfințenia Lui n-o să cunoască

nimeni de aceeași putere n-o să se învrednicească.

 

toată cunoașterea la El dăinuiește

toată înțelepciunea în El propășește

și toate lucrurile Domnul le cântărește

 

arcul celor puternici se va frânge

cei slabi întru putere se vor încinge

cei sătui pe pâine vor munci

celor flămânzi hrana nu le va lipsi

cea stearpă mamă se va pricopsi

iar cea cu copii neputincioasă va fi

 

Domnul omoară și în iad pogoară

Domnul învie și scoate din a iadului sclavie

Domnul pe om îl sărăcește și tot El îl îmbogățește

Domnul înalță și tot El  smerește

pe cel sărac de nevoi îl  izbăvește

pe cel lipsit cu daruri îl miluiește

și scaunul măririi acestora le hărăzește

căci pe temeliile Lui lumea se sprijinește

pașii sfinților săi El îi păzește

iar nelegiuitul întru întuneric se prăpădește

Domnul pe cei ce se împotrivesc îi zdrobește

căci omul nu prin putere prisosește

 

cel înțelept cu înțelepciunea să nu se mândrească

cel puternic cu puterea sa să nu se mărească

cel bogat cu bogăția sa să nu se fălească

iar laude de va voi să-și însușească

că cunoaște pe Domnul să mărturisească

și judecată dreaptă să săvârșească

 

Domnul din înălțimile cerului va tuna

peste vrăjmașii săi va fulgera

marginile pământului va judeca

tărie regilor drepți va da

și fruntea unsului său o va înălța