El ca și tine e făptura lui Dumnezeu;
Ca un bou paște iarbă la dejun, prânz și dineu.
Putere mare are în coapsele lui,
În mușchii de pe pântece - tăria wolframului.
Coada e dârză ca lemnul cedrului,
Și ca niște noduri stau vinele piciorului.
Oasele ca niște țevi de aramă,
Mădularele ca niște drugi de fier.
Printre făpturi e fără de seamă,
Peste celelalte dobitoace boier.
Munții îi dau hrană,
Fiarele sălbatice sunt îngrozite de el.
Se culcă printre lotuși, în ocolul bălții,
De jur împrejur îl împrejmuiesc sălcii.
Dacă fluviul vine mare fără de veste,
El stă neclintit și nu se sinchisește.
Să-l privească cine își dorește?
Să-i străpungă nasul cu un laț – cine îndrăznește?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu