Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa

 

Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa este relatat în stil latino-american, lucrurile se derulează pe îndelete, neimpozant, într-o atmosferă de lene. Totuși pasiunile sunt la cote maxime și se manifestă, în deosebi, în tot felul de confruntări ce țin de obârșie, relații, politică. Aceste confruntări au loc în dormitoare și pe câmpuri, dar nu au legătură cu truda care ar conduce la prosperarea țării. Adică, muncitorii și țăranii muncesc, dar țara în care trăiesc rămâne săracă.  Iar acest lucru nu se datorează nici măcar corupției de la putere. Acest bine este suficient pentru toate țările de pe planetă. Problema constă în climă. Este o glumă, dar se știe că fiecare glumă are partea ei de glumă. Cu cât țara are o climă mai rece, cu atât oamenii trăiesc mai bine în ea. Cumva, oamenii muncesc din greu, probabil pentru a se încălzi. Nu luăm ca exemplu țări cu variații climaterice, unde este atât Siberie, cât și Sochi.

Așadar, își face apariția un prinț italian cu rădăcini germane pe linie maternă, adică provine dintr-o blondă și un astronom, poate fi considerat un om de știință cu renume mondial. În general, s-ar părea că îndrăznește să facă ceva în viață, nu doar să privească prin telescoape, dar nu. De asemenea, este aspirat de mlaștina locală. Prin urmare, prințul ghepard se căsătorește, face o droaie de copii, merge pe la amante, mănâncă, bea, se uită printre degete la felul în care este jefuit de administratori și alți angajați. Și scrie tratate despre corpurile cerești.

 Apoi, Garibaldi elimină jugul austriac din Italia, iar ghepardul se îngrijorează. Va trebui să se încordeze mai mult decât ar vrea? Iubitul său nepot revoluționar îl liniștește, spunându-i că totul va rămâne la fel, poate va trebui să facă niște mici eforturi pentru zelul noii clase burgheze. Uh, ei bine, asta înseamnă că putem continua trândăveala. Și se pare aceștia continuă să-și ducă astfel existența, făcând mici ajustări la noua realitate.

 De ce este atât de bună cartea? Grație atmosferei. Atmosfera trecutului dispărut pentru totdeauna, în care o mulțime de slujitori au ostenit pentru a le asigura o viață împărătească tuturor acestor nobili leneși. Se pare că se prăbușesc fundațiile, dar această prăbușire nu va semănă deloc cu ceea ce s-a întâmplat în Rusia sau America, fără gulaguri, fără aboliționism. În Italia, orice revoluție nu este un motiv să te enervezi degeaba. Oamenii respectabili se vor mișca puțin și se vor potrivi cu alți oameni la fel de respectabili. Mafia – într-un cuvânt.

De aceea, trăiască siesta, evantaiele, limonada, promenadele, balurile, argintăria, cașcavalul, strugurii, vânătoarea, vendetta, frescele mucegăite în camerele abandonate ale palatelor, povățuitorii familiali și frumoasele signorine. Totul este descris cu spirit, în mod clar, cu un angajament, pentru că Lampedusa însăși este parte a acelei clase de aristocrați dispăruți pentru totdeauna.

Regula de 5 secunde de Mel Robbins

 

Toată cartea e o repetare interminabilă a unei singure reguli, regula de 5 secunde. Nu e bazată pe cercetări științifice, autoarea folosește un limbaj simplu, poate chiar simplist. Și totuși, toate exemplele pe care le găsim în carte sunt în stare să convingă că e o tehnică care chiar funcționează. Pe de altă parte, o analiză superficială a acestei reguli mă face să constat că are un substrat cât se poate de bun, îndeamnă la acțiune promtă, înainte să cădem în  mrejele gândurilor care ne conduc de cele mai dese ori pe piste greșite, adică la procrastinare, îndoială, temeri.

Nu există un ”moment potrivit” ca să-ți îmbunătățești viața. În clipa în care te vei mișca, îți vei descoperi forța. Așa poți să-l aduci la masă pe adevăratul tu – împingându-l pe actualul tu să iasă din mintea ta pentru a ajunge la lumea reală.

După ce că viața e și-așa grea, noi o facem și mai grea când dăm ascultare temerilor, când ne convingem să așteptăm și când ne abținem să facem ceva la muncă, acasă și în relații.

Iată de ce evităm provocările – ca să ne protejăm orgoliul, chiar dacă asta înseamnă să eliminăm posibilitatea de a obține ceea ce dorim.

Diferența dintre oamenii care-și transformă visurile în realitate și cei care nu fac asta stă într-un singur lucru: curajul de a începe și disciplina de a persevera. Regula este revoluționară pentru că te 5-4-3-2-1 forțează să ieși din lumea gândurilor pentru a începe și apoi te va 5-4-3-2-1 ajuta să perseverezi.

Cu toții ne temem atât de mult de incertitudine, încât vrem o garanție înainte măcar de a încerca. Ca să iei parte la orice joc, trebuie să începi. Ca să câștigi, va trebui să perseverezi. Dacă vrei să-ți transformi visurile în realitate, pregătește-te pentru un joc prelungit.

Nu te lupți cu capacitatea de a respecta o dietă, de a executa un plan de afaceri, de a repara o căsnicie în dificultate și de a-ți reface viața, de a-ți atinge obiectivele de vânzări sau de a învinge în confruntarea cu un șef rău – te lupți cu sentimentele tale cu privire la a face acele lucruri.

Nu poți controla ceea ce simți. Dar întodeauna poți să alegi cum să acționezi.

Viața înseamnă alegerile pe care le facem. Dacă ai drept obiectiv să fii sănătos, ceea ce trebuie să faci este să-ți alegi un plan pe care să-l aplici, orice plan e bun – după care 5-4-3-2-1 START. Singurul lucru pe care-l ai de făcut după aceea este să alegi în fiecare zi SĂ FACI, chiar dacă n-ai chef deloc, dar deloc.

Primele 2-3 ore ale zilei sunt orele cele mai importante în care creierul se poate concentra asupra sarcinilor sau obiectivelor care fac ca viața ta personală sau profesională să progreseze. Este o prostie să-ți umpli acest timp cu lucruri lipsite de importanță.

Gândurile negre din momentele de fericire (cum ar fi să nu poți să-ți îmbrățișezi cu drag copilul fără să-ți faci griji că i s-ar putea întâmpla ceva rău) este un fenomen incredibil de răspândit. De ce ne este atât de greu să ne bucurăm? ”Pentru că încercăm să fim mai iuți decât vulnerabilitatea”, spune dr. Brown.

Când vocea ta interioară devine ”dușman” este important să ”pui capăt îngrijorărilor” și să înțelegi că în cele 5 secunde poți să-ți recapeți controlul.

Apoi pune-ți două întrebări simple: ”Pentru ce sunt recunoascător în clipa asta? Ce vreau să-mi amintesc?” Când îți pui aceste întrebări simple, îți infleunțezi chimia cerebrală.

”Nimic” în viață nu e perfect. Absolut nimic. Dar poți să folosești 5-4-3-2-1 ca să domolești murmurul mintal și să înveți să apreciezi toate ocaziile mărunte.

Când faci lucrurile care te sperie, de fapt devii mai încrezător în tine. Dacă ai curajul să întreprinzi o acțiune, încrederea va veni și ea. De fiecare dată când te impulsionezi să vorbești deși ești agitat, când acționezi deși ți-e frică sau când te duci la sală deși n-ai chef, îți dai seama că dobândești mai multă încredere de sine.

Nu te mai concentra pe lucrurile mari. Folosește 5-4-3-2-1 START în lucrurile cele mai mici și vei vedea că, de fapt, aceste momente nu sunt chiar așa de mici. Acțiunile curajoase cotidiene de a te ridica din pat, de a lua decizii grele, de a fi capabil să spui nu, de a dărui înapoi de câteori ai ocazia și de a te concentra asupra priorităților creează un efect în lanț care-ți schimbă viața. Sunt pași mici, dar răsplata constă în ceea ce cauți: încrederea în sine, control și un sentiment care te face să te simți al naibii de bine.

Tăcerea e întodeauna o problemă. Să decizi să nu spui ceea ce simți creează ceea ce cercetătorii numesc o ”distanță cognitivă” între ceea ce crezi cu adevărat (în inima ta) și ceea ce faci la un moment dat. Tăcerea creează distanțe. Adevărul creează o legătură reală. Nu lăsa nespus nimic important. 5-4-3-2-1 și spune-o!

Da, poți muta munții din loc. Orice s-ar întâmpla în acest moment, asta e. Asta e viața ta. Și n-are să înceapă din nou. Nu poți schimba trecutul, dar în cinci secunde îți poți schimba viitorul.

Asta e puterea curajului de fiecare zi. Când inima îți vorbește, onoreaz-o, 5-4-3-2-1 și mișcă-te. Un moment de curaj îți poate schimba ziua. O zi îți poate schimba viața. Și viața ta poate schimba lumea.

Regula de 5 secunde: În clipa în care un instinct de a acționa pentru realizarea unui scop, trebuie 5-4-3-2-1 și să te miști fizic, altfel, creierul te va opri.

Recenzie publicată în revista Ea

Eșafodul de Cinghiz Aitmatov

 

Romanul Eșafodul de Cinghiz Aitmatov începe cu descrierea stepei în care trăiește o familie de lupi, Akbara, Tașceainar și puiul lor nenăscut. Într-o iarnă lupii sunt neplăcut surprinși să întâlnească un număr mare de oameni și elicoptere care le tulbură liniștea în sălbăticie. S-a dovedit că intrușii trebuie să îndeplinească planul de livrare a cărnii către stat și decid să utilizeze resursele stepei.

În grupul de vânători se găsește Avdeu Kallistratov, corespondent de presă, care devine unul din personajele centrale ale romanului. După moartea ambilor părinți, Avdeu este expulzat din apartament. De asemenea, este exmatriculat de la seminarul teologic, fiind acuzat de erezie. Decide să plece în Asia Centrală, conducerea ziarului îl deleagă să cerceteze calea de răspândire a drogurilor.

În timpul acestei misiuni, Avdeu se întâlnește cu tineri implicați în afacerea cu marihuană. Discută în tren cu doi din ei, Leonka și Petruha, și află detalii despre acest tip de afacere. Pe parcurs, Avdeu află că operațiunea este condusă de cineva care se numește Grișan, un tip crud.

După patru zile de călătorie, Avdeu și noii săi cunoscuți ajung într-un sat de unde strâng cânepă. Dar înainte de aceasta, reporterul întâlnește o fată cu ochi căprui, care produce o impresie puternică asupra sa.

Întoarcerea este mult mai periculoasă, sacii cu cânepă trebuie transportați fără a fi depistați de poliție. Aceștia ajung la Moscova, unde sunt așteptați de Grișan. Acesta își dă seama de intențiile adevărate ale lui Avdeu și îi spune să părăsească grupul, dar reporterul este încpățânat și începe să le vorbească despre Dumnezeu și mântuirea sufletului.

Seara, Grișan decide să-l provoace pe reporter și le propune membrilor grupului să fumeze iarbă. Avdeu infuriat smulge țigara și golește sacii, aruncând cânepa peste fereastra trenului. Acesta este bătut cu cruzime și aruncat din tren în ploaie. Își petrece noaptea sub un pod, iar dimineața constată că actele și banii s-au răzmuiat.

Merge la gară, unde este reținut de poliție, dar este eliberat la scurt timp, fiind considerat nebun. Din cauza rănilor este internat în spital, aici o reîntâlnește pe Inga. Eroina apare de mai multe ori în roman. Avdeu se întremează și revine cu materialul obținut cu dificultate la redacția ziarului. Este întâmpinat cu răceală de colegi, i se spune că subiectul nu mai interesează pe nimeni.

Avdeu decide să se întâlnească cu Inga și să-i cunoască fiul. Dar deoarece primește o scrisoare prin care îl anunță că este forțată să se ascundă de fostul soț, întâlnirea nu mai are loc. În schimb, Avdeu face cunoștință la gară cu Ober Kandalov, care angajează oameni pentru vânătoarea de saigale din Moiunkumi. La fel ca în cazul afacerii cu cânepă, reporterul încearcă să-i convingă pe braconeri să oprească măcelul, numai că aceștia îl torturează. Apoi îl crucifică pe un copac uscat sub cerul savanei Moiunkumi. Aici este găsit de lupii Akbara și Tașceainar. Soarta acestora este asemănătoare prin tragism.

Ultima parte a romanului este de un dramatism cutremurător. Lupii devin personajele cu rol central, lupta între om și animal devine crâncenă. Bețivul Bazarbai răpește puii cuplului de lupi pentru a-i vinde pe băutură. Lupii devin deosebit de cruzi și răzbunători, fiind o amenințare pentru turmele de oi și oamenii din stepă. Akbara urlă în fiecare noapte lângă casa lui Boston, noul protagonist al romanului. Într-un fel, acesta perpetuează misiunea spirituală a lui Avdeu și încearcă să restabilească dreptatea, doar că rămâne de unul singur în această luptă. De aceea, recurge la mijloacele pe care le are la dispoziție, iar în încercarea de a stârpi răul pierde ce are mai scump, unicul fiu și libertatea.  

Temele romanului sunt exprimate clar, se resimte o pronunțată angoasă pentru natura sortită pieirii, pentru lumea afectată de vicii. Cinghiz Aitmatov ne comunică faptul că o societate a cărei viață se bazează pe păcat, care urmărește îmbogățirea materială prin orice mijloace, în care sunt devalorizate conceptele de „bine” și „rău” - o astfel de societate este sortită distrugerii.