Unele lupte nu trebuie să le duci până la capăt, e mai înțelept să le abandonezi

Suflet drag, îți mulțumesc că te-am întâlnit, că ai apărut în viața mea. Și dacă stau să mă gândesc cât de posibil era să nu te fi cunoscut vreodată. Atât de scurt și totodată atât de intens și plin de trăiri acest timp. Atât de caldă, și atât de blândă prezența ta. Nici nu-ți poți imagina ce mult ai făcut pentru mine.

Eu, cea care credeam că unele lupte trebuie să le duci neapărat de una singură, că până nu izbuești să te vindeci, să birui părți obscure din tine, să te primenești completamente, nimic frumos nu ți se poate întâmpla. Ce mult m-am înșelat! Dar ce bine e să te înșeli astfel încât să te convingi de un frumos contrariu. Tu ești contrariul fericit în viața mea absurd ordonată.

Viața e făcută din neașteptate întâmplări surprinzătoare, ele sunt acele sclipiri și material prețios pentru amintiri ce nu vor păli peste vremuri. Dincolo de agende riguros planificate, viața e făcută din mult neprevăzut. Și cât de important e să ai mintea și inima deschise să-i extragi toate beneficiile.

Acum știu că unele lupte nu trebuie să insiști să le duci până la capăt, că e mai înțelept să le abandonezi. Că tratatele de pace se vor încheia la timpul potrivit în condiții mai avantajoase decât te-ai așteptat.

Tu ai fost stindard în lupta mea de care habar nu ai. N-ai făcut-o vitejește, și nici eroic, ai făcut-o simplu, natural, firesc. Mi-ai demonstrat că în viață lucrurile sunt atât de simple. Că viața e simplă dacă e trăită cu iubire.

Atunci când mi-ai mulțumit pentru tot m-am indignat că nu ai dat dovadă de mai multă concretețe. Mai ales că-ți știam măiestria cuvântului alături de nenumărate alte calități pe care le deții cu prisosință. Acum găsesc inepuizabile sensuri în acel tot al tău. E atât de cuprinzător, plin de enigme și frumuseți, încât cred că e cea mai frumoasă formulă de mulțumire din câte cunosc.

Tu ai făcut o revoluție de catifea în viața mea, fără brutalitatea celorlalte ale mele. O revoluție cu flori în fața căreia piere orice iarbă rea.

Mulțumesc pentru tot!

Text publicat în revista Garbo