Te iubesc și astăzi!

 

Trăim o viață în care căutăm fericirea. Ne uităm în jurul nostru și găsim că tot ce e acolo ne împiedică să fim fericiți. Ne-o închipuim într-un anumit fel, având convingerea că aceasta arată anume astfel, și pornim în căutarea ei. Avem mai multe drumuri în față, le analizăm, ne oprim asupra celuia pe care mai lesne îl integrăm în planurile noastre și, cu rucsacul plin cu vise, pornim încolo. Schimbăm locuri, oameni, credințe, uităm de visele de cândva, care acum ni se par naive, neînsemnate și, concepem altele noi mai mărețe, mai serioase. Ne ghidăm după tot ce am învățat până în acel moment, greșim, ne poticnim și realizăm că ar fi trebuit să facem altfel, dar nu aveam de unde ști. Schema nu e rigidă, se dezechilibrează, asimilează noul, se acomodează și putem merge echilibrați pentru un timp mai departe.

Grație mâinilor întinse și în ciuda ușilor izbite în față, vedem cum ușor, ușor idealul nostru începe să prindă contur. Ne bucurăm, înțelegem că toate au meritat. Nu avem când să savurăm pe îndelete bucuria, în față ne așteaptă și mai multe provocări, trebuie să pedalăm din ce în ce mai repede, nu e drum de întoarcere. Am obținut tot ce ne-am dorit, dar dorințele noastre nu știu cum se îndeplinesc tocmai când se conturează altele în minte, le bifăm pe cele vechi cu un surâs, dar în noi trepidează unele din ce în ce mai curajoase. Accelerăm, imaginile se schimbă una după alta, le privim în trecere, nu ne rezervăm timp să le contemplăm. Receptăm neîncetat, mult, din ce în ce mai mult, nu ne rezervăm timp să reflectăm. Obosim, ne place oboseala pentru că ne ajută să uităm. Să uităm trecutul dureros, mizerabil, difamant pentru pretinsa condiție de acum.

 Câștigăm ceva în schimbul a ceva ce pierdem. Câștigurile sunt inestimabile, pierderile sunt necompensabile. Schimbăm o bucurie pe altă bucurie, uneori mai adevărată, mai durabilă, mai deplină, alteori, înșelătoare. Ne rănim, orice așteptare e amăgitoare, căutăm vindecare, începem să ne vindecăm atunci când începem să iubim. Învățăm să prețuim fiecare clipă. Căutăm în amintiri pe cei care ne-au iubit și înțelegem că nicio fericire nu e deplină în afara iubirii. Ne e dor să-i spunem cuiva: ”Te iubesc și astăzi!”. Te iubesc cu toate parfumurile primăverii: proaspete, discrete, vaporoase. Te iubesc în tonuri azurii: limpezi, catifelate. Te iubesc ca un Intermezzo; simplu, lin, nesofisticat. Te iubesc ca Fericirile cântate la slujba de duminică; ca pe o invitație la rugăciune. Te iubesc ca pe o dimineață scăldată în raze – plină de speranțe, promisiune, contemplație. Te iubesc ca pe o ninsoare – molcomă, mlădioasă, angelică. Te iubesc stângaci, nepriceput, răbdător. Te iubesc ca pe un Eden, nevăzut de nimeni, dar râvnit de toți.

Text publicat în revista Catchy