Visele

visele se desprind ca frunzele din copac

într-o toamnă târzie

le culegi de pe jos

prăfuite, ruginite, sfărâmicioase

le strângi la piept cu mâinile înghețate

le vezi mai frumoase decât mugurii primăverii

le porți ca pe un buchet de la omul iubit

privirile irizează decorul cenușiu

nimeni nu-ți poate citi taina

visele nu te uită

te știu

și-ți cad într-o zi la picioare