visele se desprind ca frunzele din copac
într-o toamnă
târzie
le culegi de pe jos
prăfuite, ruginite,
sfărâmicioase
le strângi la piept
cu mâinile înghețate
le vezi mai
frumoase decât mugurii primăverii
le porți ca pe un
buchet de la omul iubit
privirile irizează
decorul cenușiu
nimeni nu-ți poate
citi taina
visele nu te uită
te știu
și-ți cad într-o zi
la picioare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu