Mindfulness de Ellen J. Langer

 

Sensurile mindlessness-ului sunt adânci. Ne cunoaștem scenariile pe dinafară. În rutina vieții de zi cu zi, nu observăm ce facem decât dacă apare o problemă.

Tendința noastră de a ne concentra pe rezultat, ne limitează imaginea de sine. Când invidiem posesiunile, trăsăturile sau realizările altora, se întâmplă deseori deoarece facem comparații defectuoase. Mai degrabă ne uităm la rezultatele eforturilor lor, în loc să vedem procesul prin care au trecut.

O imaginine de sine bazată pe realizările din trecut ne poate inhiba de asemenea. Cineva care nu a ținut o cură de slăbire mai mult de două zile în trecut sau care nu a fost capabil să alerge mai mult de un kilometru, sau care își aduce constant de lucru acasă în weekend, sau care nu a fost capabil să economisească bani poate ajunge să creadă că aceste lucruri sunt o parte integrantă a personalității sale. Dacă acest tipar mental nu se schimbă, e posbil ca eșecul să însoțească aceste acțiuni în prezent și în viitor.

Mindlessness-ul ne limitează controlul prin faptul că ne împiedică să facem alegeri inteligente. Un studiu a descoperit că oamenii care pun eșecul căsătoriei lor pe seama foștilor soți suferă mai mult decât cei care văd mai multe posibile explicații pentru situația lor. În același mod, alcoolicii care caută cauza problemei lor în genetică par a renunța la controlul care i-ar ajuta să-și revină.

O și mai dăunătoare pierdere a simțului alegerii și a controlului este generată de eșecul repetat. După un anumit număr de experiențe în care eforturile noastre sunt zadarnice, mulți vom ceda.

Spitalele pentru bolnavi cronici oferă neintenționat exemple de neputințe învățate. Într-un spital de psihiatrie, pacientul trăia într-un salon poreclit ”salonul fără speranță”. La un moment dat, renovările din spital au impus mutarea pacienților din acel salon în altul în care, de obicei, cei internați își reveneau și se întorceau în comunitate. Pacientul s-a simțit bine în acea perioadă. Odată ce lucrările de renovare au fost încheiate, pacienții au fost duși înapoi în salonul fără speranță. Acest pacient a murit imediat după mutare, fără cauze fizice evidente. Numele salonului îl învățae mesajul scris pe Porțile Infernului lui Dante: ”Lăsați orice speranță, voi cei care intrați.”

William James susținea că aproape toți folosim doar o parte infimă a potențialului nostru. Numai în circumstanțe de stres constructiv sau în anumite dispoziții – o mare iubire, de exemplu, sau un devotament religios, ori curajul din timpul unei lupte – începem să atingem profunzimile  și bogăția resurselor noastre creative sau incredibilele rezerve de energie vitală aflate într-o stare latentă în noi.

Cercetările asupra persoanelor vârstnice au demonstrat că încercările de a aduce îmbunătățiri în viața acestora, principalul obstacol de trecut, atât pentru cei vârstnici, cât și pentru îngrijitori, avea legătură cu angajamentele lor cognitive premature despre bătrânețe pe care oamenii le fac în timpul tinereții.

Când un copil aude despre oamenii în vârstă că sunt rigizi și tipicari, atunci instantaneul este procesat ca atare. Copilul are un interes minor în această chestiune, dar imaginea originală devine fundamentul pentru tot ce învață despre bătrânețe. Chiar și când este corectată, au fost deja constituite atât de multe pe această fundație, încât o atitudine nouă este dificil de format.

Așa cum mindlessness-ul înseamnă dă depinzi în mod rigid de categorii vechi, mindfulness-ul înseamnă continua creație a celor noi.

Fără psihoterapie sau o criză precum motivația, trecutul este rareori supus recategorizării. Din când în când putem să ne reamintim diverse episoade  din trecut pentru a justifica o situație din prezent sau o suferință, dar rareori ne trece prin cap să schimbăm felul în care evenimentele sau impresiile au fost stocate inițial.

Majoritatea opiniilor puternice se bazează pe categorii globale. Dacă descriem pe cineva pe care îl antipatizăm profund, de obicei o singură remarcă e suficientă. Dar dacă însă suntem nevoiți să descriem persoana în detaliu, vom descoperi calități pe care le apreciem. Acest fapt este valabil și pentru obiecte sau pentru situații în egală măsură și este o cale pentru a schimba o situație intolerabilă.

O stare caracterizată de mindfulness implică deschiderea față de informații noi și în fața punctelor de vedere diferite.

În momentul în care devenim conștienți de alte perspective decât ale noastre, o astfel de conștientizare are un potențial eliberator. De exemplu, să ne imaginăm că cineva v-a spus că sunteți nesimțit. Ați crezut că sunteți doar sincer. Dar fiind conștienți de multitudinea perspectivelor, puteți accepta că amândoi aveți dreptate. Dacă ne agățăm de propriul punct de vedere, vom deveni orbi cu privire la impactul pe care-l avem asupra celorlalți. Este ușor să observăm că orice gest, observație sau comportament între oameni poate avea cel puțin două interpretări: spontan versus impulsiv; consistent versus rigid; blând versus slab; intens versus emoțional și așa mai departe.

Orientarea în funcție de proces nu numai că ne ascute propriile judecăți, dar ne face să ne simțim bine cu noi înșine. O orientare bazată strict pe rezultat duce la eliminarea bucuriei din viață. Într-un joc, suntem conștienți de faptul că procesul – chiar dacă nu totul se reduce la el – este tot ceea ce contează. Dar poate fi la fel și în restul vieții noastre.

În ciuda faptului că mulți dintre noi nu cunoșteam decât foarte puține persoane în vârstă, avem păreri ferme despre îmbătrânire. Multe dintre aceste idei sunt angajamente cognitive premature. Noțiunea că procesul de îmbătrânire și deterioare psihologică adiacentă sunt rezultatele ireversibile ale trecerii timpului ne plasează într-un scenariu al profeției care se autoadeverește.

Când mintea noastră se concentrează pe un anumit lucru sau pe un anumit mod de a face lucrurile, așa cum au fost stabilite în trecut, în lipsa mindfulness-ului, excludem intuiția și ratăm foarte mult din lumea care ne înconjoară. Dacă Arhimede și-ar fi propus să facă o baie și atât, probabil că n-ar fi descoperit principiul fluidelor. Eliberându-ne de tiparele mentale, chiar și pentru câteva clipe, putem fi deschiși pentru a vedea mai clar și mai profund.

Și Bach a vorbit la rândul său de fluxul lipsit de eforturi al ideilor muzicale. Întrebat cum își găsește liniile melodice, el a spus: ”Problema nu e să le găsești, ci, atunci când te trezești dimineața și te dai jos din pat, să nu calci pe ele.”

Nu știm dacă aceste momente reprezintă intuiție – o adaptare la informații de neperceput pentru majoritatea minților conștiente – sau, pur și simplu, coincidență. Oricum ar fi, respectul pentru intuiție și pentru informația care vine la noi în moduri inexplicabile este o parte importantă din orice proces creativ.

Scăderea creativității elevilor prin predare în termeni absoluți este accentuată de majoritatea manualelor. Investigațiile științifice duc doar la enunțuri probabile, nu și la adevăruri absolute. Și totuși, aceste date și informații probabile care sunt adevărate numai în anumite circumstanțe, sunt prezentate în manuale ca și când ar fi sigure și lipsite de context.

Un vechi proverb vedic recomandă: ”Evită pericolul care încă nu a apărut.” Pentru a depista semnele timpurii ale problemelor, trebuie să fim atenți la informațiile noi, la acele devieri subtile în care se desfășoară lucrurile. Când sunt mindfulness, oamenii tind să observe astfel de probleme înainte să devină serioase și cu costuri periculoase.

Energia nouă în context nou este cunoscută ca putere nebănuită. Vedem exemple de acest fel în fiecare zi. Să ne gândim la un cercetător tânăr și grăbit care a lucrat toată ziua, scriind la  o carte, în același timp având grijă de fiica sa în vârstă de doi ani, care nu stă locului o clipă. Când soția lui ajunge acasă, este prea extenuat să se mai poată mișca. Dar chiar atunci sună un prieten să-l cheme la un meci de baschet. Sare de pe scaun și dă fuga să joace timp de patru ore. În această situație un tipar mental de epuizare a fost eliminat de o schimbare de context inițiată. Schimbarea contextelor generează imaginație și creativitate, precum și energie nouă.

Pentru a încuraja mindfulness-ul la locul de muncă, ar trebui să transformăm spațiul de muncă într-un loc unde te poți juca cu idei, unde întrebările sunt încurajate și unde ”o aruncare greșită a zarului” nu echivalează cu concedierea.

Tiparele mentale rigide, perspectivele înguste, capcana categoriilor vechi și o orientare spre rezultat, toți acești factori cresc probabilitatea instalării epuizării. Invers, schimbarea contextelor și a tiparelor mentale, concentrarea asupra procesului pot conduce la creșterea energiei.

În mod obișnuit, credem că există numai căi raționale pentru a face alegeri și că dacă nu putem lua o decizie, acest lucru este din cauza faptului că nu avem suficiente informații. Mindfulness-ul superior acceptă că nu există un răspuns corect. Luarea deciziilor este independentă de culegerea informațiilor. Informațiile nu iau decizii, oamenii o fac – fie cu ușurință, fie cu dificultate. Incertitudinea cu privire la o decizie sau la o persoană – prieten, iubit, partener – devine o problemă dacă avem această convingere că un volum mai mare de informație poate să soluționeze problema incertitudinii, într-un fel sau altul. Generarea mai multor întrebări nu este de ajutor, pentru că nu există un punct logic de oprire. Putem la fel de bine să alegem un moment în care să ne oprim din întrebat, să recunoaștem că există un moment aleatoriu, iar apoi să facem o decizie bazată pe ”intuiție”. Apoi putem să lucrăm pentru a transforma acea decizie în cea corectă, în loc să ne întrebăm dacă am luat decizia potrivită.