sâmbătă, 6 februarie 2021

Obiceiuri bune, obiceiuri rele de Wendy Wood

 

Caracteristica principală a obiceiurilor este că funcționează în afara atenției noastre conștiente. Rareori ne dăm seama că am acționat din obicei. Contextul afectează modul în care înțelegem obiceiurile. Dacă acesta rămâne stabil (locuim în același loc, mergem la serviciu pe același drum, stăm pe canapea în fiecare seară), repetăm automat acțiunile anterioare. Acestea sunt medii bogate pentru cultivarea și perpetuarea obiceiurilor.

Obiectivele și recompensele sunt esențiale ca să începi să faci ceva în mod repetat. Ele ne ajută să ne formăm multe obiceiuri benefice.

Manifestarea controlului este inerent epuizantă și ne face să ne simțim obosiți, stresați și copleșiți. În plus, controlul are un cost de oportunitate. Putem reacționa doar la câteva lucruri în același timp, iar când controlăm un lucru, ignorăm automat altele care ar putea fi importante. Dată fiind natura costisitoare a controlului, îl folosim mai rar. Obiceiurile, fiind situate în mașinăria rudimentară a minților noastre, sunt destul de ieftine, nu consumă prea multă energie.

Mii de studii au folosit scara de măsurare a autocontrolului, iar rezultatele au arătat că persoanele cu mai mult autocontrol se bucură de mai mult succes în viață decât celelalte. La universitate, acești studenți primesc note mai mari.

În relații, partenerii cu scoruri mai ridicate erau mai puțin înclinați să inițieze certuri. Se mai întâmplă ca partenerul să întârzie la o întâlnire, să uite de o promisiune sau să vă ignore nevoile. Oamenii cu scoruri ridicate nu transformă aceste momente în conflicte, ci iartă.

Persoanele cu punctaje ridicate economisesc mai mult, nu au datorii și reușesc să-și monitorizeze cheltuielile.

            În plus, cei cu scoruri ridicate sunt mai sănătoși, consumă alimente mai hrănitare și mănâncă rar în exces.

            Studiile au dezvăluit că oamenii cu niveluri ridicate de autocontrol nu duc vieți pline de sacrificiu și privare. Ei reușesc să-și gestioneze mai bine viețile pentru că au obiceiuri bune.

Avem tendința să trecem cu vedea influența mediului, de aceea nu este surprinzător că, atunci când încercăm să ne schimbăm, abordarea noastră automată este să apelăm la voință și la motivație.

În loc să vă consumați când nu reușiți să deveniți mai sănătoși, mai bogați sau mai înțelepți doar prin intermediul voinței, rearanjați-vă bucătăria. Mergeți la serviciu pe drumul cel mai lung. Evitați-l pe colegul care aduce prăjituri. Iertați-vă, în primu rând, apoi începeți să vă faceți viața mai ușoară, acționând asupra contextelor în care trăiți. N-aveți de ce să fiți mândri dacă vă formați obiceiuri în ghearele rezistenței. Eliminați fricțiunea, creați forțele determinante potrivite și lăsați obiceiurile pozitive să intre în viața voastră.

De câte ori trebuie să repetăm o acțiune ca ea să devină automată? În medie participanții au avut nevoie de 66 de zile de repetare a unui comportament sănătos simplu până să-l resimtă ca fiind automat. Repetarea mai are un efect important pentru obiectivele noastre: ea schimbă experiența unei activități, făcând-o să pară mai ușoară.

Știm că repetiția e necesară ca să excelezi, dar e mai puțin clar dacă e și suficientă. Știința populară e clară: regula celor 10 000 de ore a lui Malcolm Gladwell ne oferă chiar și un număr precis. Cu atât de mult exercuțiu, spune el, cei mai mulți dintre noi putem excela.

O analiză complexă a 88 de studii a examinat corelația dintre practica deliberată și succesul în muzică, jocuri, sport, educație sau profesii. Cei care exersau mai mult se descurcau mai bine la jocuri, muzică și sport, dar cel puțin 75% din succes sau eșec se datora unor factori ca talentul nativ, oportunitatea și antrenorii extraordinari. În educație și în profesii, era chiar mai puțin importantă. Cu toate acestea, ea controbia la activități obișnuite, planificate, din toate domeniile (de exemplu, la corectarea editorială) mai mult decât la cele neplanificate (ca scrierea creativă). În mod clar, nu putem spera că simpla repetiție ne va transforma pe toți în niște vedete.

Obiceiurile sunt construite pe moment, din experiențele noastre plăcute. Regula de selecție e simplă: alegem ceea ce ni se pare plăcut. Pe scurt, deprindem obiceiuri când acțiunile noastre ne aduc repetat mai multă plăcere decât se așteaptă sistemele noastre neurale.

Când vă propuneți să vă formați obceiuri noi, veți descoperi repede ceva ce știați deja în mod intuitiv: cea mai mare sursă de fricțiune din această lume constă în ceilalți oameni. Aceștia reprezintă atât forțe utile, cât și forțe perturbatoare care acționează asupra sinelui nostru.

Obișnuința e unul in motivele pentru care ne pierdem interesul pentru lucrurile materiale pe care le cumpărăm (crezând că ele ne vor face fericiți). Cu siuranță va plăcut să stați pe noua canapea în ziua după ce va fost livrată, apoi ați putut să le-o arătați prietenilor. Dar acum? Probabil n-o mai observați prea mult. A început să facă parte din restul obiceiurilor de seară.

Obișnuința apare și în cadrul relațiilor. Vă salutați cu colegii de serviciu, luați copii de la școală și îi întrebați cum a fost, poate că vă sunați rudele sau le trimiteți mesaje în anumite momente.

Căsătoriile de durată sunt marcate de astfel de interacțiuni stabile. Pe măsură ce soții fac în mod repetat aceleași lucru, încep să se gândească tot mai puțin la ele. Pe măsură ce acțiunile devin automatizate, sunt nevoiți să se gândească mai puțin și emoția scade.

Ceea ce a fost regretabil, dar acceptabil cu privire la noua canapea poate deveni de nesuportat într-o căsnicie.

În relațiile fericite, discontinuitățile pot să-și spună cuvântul, aducând înapoi intimitatea romantică mascată de timp. O scurtă separare fizică este o discontinuitate temporară. Și scurtele conflicte sau certuri  pot reprezenta dicontinuități, cu condiția să nu fie de nerozolvat. Putem crea discontinuități minore prin intermediul unor experiențe noi, care ne determină să facem lucruri noi împreună cu partenerii, să ne împărtășim sentimentele și să experimentăm mai multă intimitate romantică.

În căsniciile nefericite, discontinuitățile nu au astfel de efecte pozitive. Soții nefericiți se implică regulat în cicluri distructiv, care continuă automat, chiar și când intenționează altfel. Cuplurile blocate în asfel de relații pot recunoaște tiparele dăunătoare, dar se vor simți neajutorate.

Deși ele pot fi utile, cei mai mulți dintre noi nu întâmpinăm cu bucurie aceste evenimente și nu le căutăm. În cel mai bun caz, suntem ambivalenți cu privire la aceste schimbări. Deși ne oferă liberatea să găsim trasee eficiente spre serviciu, să retrăim dragostea pentru parteneri sau să ne respectăm valorile, schimbările contextelor de zi cu zi sunt perturbatoare. Ele ne pot face să ne simțim abandonați, derutați, nesiguri cum să acționăm. Viața e o experiență mai intensă când nu suntem pe pilot automat, însă e și mai puțin previzibilă.

Obiceiurile nu sunt maleabile sau creative, dar în final ne duc la destinație. Dată fiind capacitatea decizională afectată de stres, oboseală, distragerea atenției sau lipsa de abilitate, balanța începe să încline spre obiceiuri. Un alt motiv să ne formăm obiceiuri bune: pentru ca alegerea standard să fie cea corectă.

Sentimentele pozitive create de obiceiuri au efecte chiar mai vaste, aducând o stare de bine și semnificație în viețile noastre. Pentru majoritatea oamenilor, sensul vieții este o noțiune complexă, legată de spiritualitate, de dragoste și de realizări majore. Însă obiceiurile ne oferă o piatră de temelie pentru acest sens. Obiceiurile sunt adesea punctul de plecare ca să experimentăm o stare mentală pozitivă de flux.

Însă povestea are și o mențiune. Putem ajunge să adoptăm acțiuni repetate care nu ne fac bine. Continuăm să amânăm, mâncăm prea mult, facem prea puțină mișcare, deoarece asta am făcut dintodeauna. Persistăm, fără alt motiv decât atracția repetiției anterioare și ajungem să ne placă și obiceiurile noastre maladaptative. Ce învățăm despre cercetările despre expunere este că această plăcere scade doar dacă ne formăm noi obiceiuri care devin, ele însele, familiare și confortabile.

Politica agricolă americană s-a schimbat în anii 1970, cam când a început epidemia de obezitate. După ce prețurile produselor de bază au suferit o creștere istorică, cetățenii au protestat, iar guvernul a schimbat sistemul de subvenții agricole în moduri care încurajează supraproducția. Din punct de vedere politic, schimbările au fost un succes: de atunci, prețul alimentelor n-a mai fost o problemă politică. Însă ele au creat un risc de sănătate. De la jumătatea anilor 1970, fermierii au fost stimulați să producă cu 500 de calorii pe zi mai mult pentru fiecare persoană.

Porțiile s-au mărit și ele, dimensiunea porțiilor s-a dublat sau s-a triplat în ultimii 20 de ani. O chiflă de mărime standard acea 7,5 centimetri și 140 de calorii, iar acum are în jur de 15 centimetri și 350 de calorii. O porție de spaghetti consta într-o ceașcă de paste cu sos și trei chiftele mici, cam 500 de calorii. Astăzi, două cești de paste cu sos și trei chiftele mari, cu un total de 1000 de calorii. Un sandvici cu curcan avea înainte 320 de calorii, în vreme de acum are 820.

O soluție mai orientată spre politică și una mai puternică decât imboldurile constă în taxarea menită să limiteze consumul de calorii goale. Taxele sunt întodeauna controversate în Statele Unite. Oamenii preferă imbolduri mai blânde, care le dau posibilitatea de a alege. Însă ele au un avantaj în acest caz: nu doar că adaugă fricțiune pentru un obicei nesănătos, ci semnalează și o nouă schimbare de mediu. Suntem ființe sociale și ”citim” astfel de semnale, iar când standardele sociale se schimbă, oamenii au tendința să le urmeze.

Cum să nu vă mai uitați atât de des la telefon? (o poveste utilă)

 Dezactivați-i sunetul. Închideți-l. Treceți în modul nu deranja. Mutați-vă telefonul într-un buzunar cu fermuar, de exemplu, în rucsac, în servietă sau în geantă. Ați putea să-l închideți după fiecare utilizare. Un mod facil de a adăuga o întârziere și fricțiune pentru obiceiul de folosire a telefonului este să ștergeți aplicația pentru facebook sau e-mail. Dacă continuați să tânjiți după telefon, găsiți ceva grozav de făcut. Ceva portabil și durabil, care vă va hrăni toată ființa. Aveți vreo carte bună de citit?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lifespan de David A. Sinclair