Caracteristica principală a obiceiurilor este că funcționează în afara
atenției noastre conștiente. Rareori ne dăm seama că am acționat din obicei.
Contextul afectează modul în care înțelegem obiceiurile. Dacă acesta rămâne
stabil (locuim în același loc, mergem la serviciu pe același drum, stăm pe
canapea în fiecare seară), repetăm automat acțiunile anterioare. Acestea sunt
medii bogate pentru cultivarea și perpetuarea obiceiurilor.
Obiectivele și recompensele sunt esențiale ca să începi să faci ceva în mod
repetat. Ele ne ajută să ne formăm multe obiceiuri benefice.
Manifestarea controlului este inerent epuizantă și ne face să ne simțim
obosiți, stresați și copleșiți. În plus, controlul are un cost de oportunitate.
Putem reacționa doar la câteva lucruri în același timp, iar când controlăm un
lucru, ignorăm automat altele care ar putea fi importante. Dată fiind natura
costisitoare a controlului, îl folosim mai rar. Obiceiurile, fiind situate în
mașinăria rudimentară a minților noastre, sunt destul de ieftine, nu consumă
prea multă energie.
Mii de studii au folosit scara de măsurare a autocontrolului, iar
rezultatele au arătat că persoanele cu mai mult autocontrol se bucură de mai
mult succes în viață decât celelalte. La universitate, acești studenți primesc
note mai mari.
În relații, partenerii cu scoruri mai ridicate erau mai puțin înclinați să
inițieze certuri. Se mai întâmplă ca partenerul să întârzie la o întâlnire, să
uite de o promisiune sau să vă ignore nevoile. Oamenii cu scoruri ridicate nu
transformă aceste momente în conflicte, ci iartă.
Persoanele cu punctaje ridicate economisesc mai mult, nu au datorii și
reușesc să-și monitorizeze cheltuielile.
În
plus, cei cu scoruri ridicate sunt mai sănătoși, consumă alimente mai hrănitare
și mănâncă rar în exces.
Studiile au dezvăluit că oamenii cu
niveluri ridicate de autocontrol nu duc vieți pline de sacrificiu și privare.
Ei reușesc să-și gestioneze mai bine viețile pentru că au obiceiuri bune.
Avem tendința să trecem cu vedea influența mediului, de aceea nu este
surprinzător că, atunci când încercăm să ne schimbăm, abordarea noastră
automată este să apelăm la voință și la motivație.
În loc să vă consumați când nu reușiți să deveniți mai sănătoși, mai bogați
sau mai înțelepți doar prin intermediul voinței, rearanjați-vă bucătăria.
Mergeți la serviciu pe drumul cel mai lung. Evitați-l pe colegul care aduce
prăjituri. Iertați-vă, în primu rând, apoi începeți să vă faceți viața mai
ușoară, acționând asupra contextelor în care trăiți. N-aveți de ce să fiți
mândri dacă vă formați obiceiuri în ghearele rezistenței. Eliminați fricțiunea,
creați forțele determinante potrivite și lăsați obiceiurile pozitive să intre
în viața voastră.
De câte ori trebuie să repetăm o acțiune ca ea să devină automată? În medie
participanții au avut nevoie de 66 de zile de repetare a unui comportament sănătos
simplu până să-l resimtă ca fiind automat. Repetarea mai are un efect important
pentru obiectivele noastre: ea schimbă experiența unei activități, făcând-o să
pară mai ușoară.
Știm că repetiția e necesară ca
să excelezi, dar e mai puțin clar dacă e și suficientă.
Știința populară e clară: regula celor 10
000 de ore a lui Malcolm Gladwell ne oferă chiar și un număr precis. Cu
atât de mult exercuțiu, spune el, cei mai mulți dintre noi putem excela.
O analiză complexă a 88 de studii a examinat corelația dintre practica
deliberată și succesul în muzică, jocuri, sport, educație sau profesii. Cei
care exersau mai mult se descurcau mai bine la jocuri, muzică și sport, dar cel
puțin 75% din succes sau eșec se datora unor factori ca talentul nativ,
oportunitatea și antrenorii extraordinari. În educație și în profesii, era chiar
mai puțin importantă. Cu toate acestea, ea controbia la activități obișnuite,
planificate, din toate domeniile (de exemplu, la corectarea editorială) mai
mult decât la cele neplanificate (ca scrierea creativă). În mod clar, nu putem
spera că simpla repetiție ne va transforma pe toți în niște vedete.
Obiceiurile sunt construite pe moment, din experiențele noastre plăcute.
Regula de selecție e simplă: alegem ceea ce ni se pare plăcut. Pe scurt,
deprindem obiceiuri când acțiunile noastre ne aduc repetat mai multă plăcere
decât se așteaptă sistemele noastre neurale.
Când vă propuneți să vă formați obceiuri noi, veți descoperi repede ceva ce
știați deja în mod intuitiv: cea mai mare sursă de fricțiune din această lume
constă în ceilalți oameni. Aceștia reprezintă atât forțe utile, cât și forțe
perturbatoare care acționează asupra sinelui nostru.
Obișnuința e unul in motivele pentru care ne pierdem interesul pentru
lucrurile materiale pe care le cumpărăm (crezând că ele ne vor face fericiți). Cu
siuranță va plăcut să stați pe noua canapea în ziua după ce va fost livrată,
apoi ați putut să le-o arătați prietenilor. Dar acum? Probabil n-o mai
observați prea mult. A început să facă parte din restul obiceiurilor de seară.
Obișnuința apare și în cadrul relațiilor. Vă salutați cu colegii de
serviciu, luați copii de la școală și îi întrebați cum a fost, poate că vă
sunați rudele sau le trimiteți mesaje în anumite momente.
Căsătoriile de durată sunt marcate de astfel de interacțiuni stabile. Pe măsură
ce soții fac în mod repetat aceleași lucru, încep să se gândească tot mai puțin
la ele. Pe măsură ce acțiunile devin automatizate, sunt nevoiți să se gândească
mai puțin și emoția scade.
Ceea ce a fost regretabil, dar acceptabil cu privire la noua canapea poate
deveni de nesuportat într-o căsnicie.
În relațiile fericite, discontinuitățile pot să-și spună cuvântul, aducând
înapoi intimitatea romantică mascată de timp. O scurtă separare fizică este o
discontinuitate temporară. Și scurtele conflicte sau certuri pot reprezenta dicontinuități, cu condiția să
nu fie de nerozolvat. Putem crea discontinuități minore prin intermediul unor
experiențe noi, care ne determină să facem lucruri noi împreună cu partenerii,
să ne împărtășim sentimentele și să experimentăm mai multă intimitate
romantică.
În căsniciile nefericite, discontinuitățile nu au astfel de efecte
pozitive. Soții nefericiți se implică regulat în cicluri distructiv, care
continuă automat, chiar și când intenționează altfel. Cuplurile blocate în
asfel de relații pot recunoaște tiparele dăunătoare, dar se vor simți
neajutorate.
Deși ele pot fi utile, cei mai mulți dintre noi nu întâmpinăm cu bucurie
aceste evenimente și nu le căutăm. În cel mai bun caz, suntem ambivalenți cu
privire la aceste schimbări. Deși ne oferă liberatea să găsim trasee eficiente
spre serviciu, să retrăim dragostea pentru parteneri sau să ne respectăm
valorile, schimbările contextelor de zi cu zi sunt perturbatoare. Ele ne pot
face să ne simțim abandonați, derutați, nesiguri cum să acționăm. Viața e o
experiență mai intensă când nu suntem pe pilot automat, însă e și mai puțin
previzibilă.
Obiceiurile nu sunt maleabile sau creative, dar în final ne duc la
destinație. Dată fiind capacitatea decizională afectată de stres, oboseală,
distragerea atenției sau lipsa de abilitate, balanța începe să încline spre
obiceiuri. Un alt motiv să ne formăm obiceiuri bune: pentru ca alegerea
standard să fie cea corectă.
Sentimentele pozitive create de obiceiuri au efecte chiar mai vaste,
aducând o stare de bine și semnificație în viețile noastre. Pentru majoritatea
oamenilor, sensul vieții este o noțiune complexă, legată de spiritualitate, de
dragoste și de realizări majore. Însă obiceiurile ne oferă o piatră de temelie
pentru acest sens. Obiceiurile sunt adesea punctul de plecare ca să
experimentăm o stare mentală pozitivă de flux.
Însă povestea are și o mențiune. Putem ajunge să adoptăm acțiuni repetate care
nu ne fac bine. Continuăm să amânăm, mâncăm prea mult, facem prea puțină
mișcare, deoarece asta am făcut dintodeauna. Persistăm, fără alt motiv decât
atracția repetiției anterioare și ajungem să ne placă și obiceiurile noastre
maladaptative. Ce învățăm despre cercetările despre expunere este că această
plăcere scade doar dacă ne formăm noi obiceiuri care devin, ele însele,
familiare și confortabile.
Politica agricolă americană s-a schimbat în anii 1970, cam când a început
epidemia de obezitate. După ce prețurile produselor de bază au suferit o
creștere istorică, cetățenii au protestat, iar guvernul a schimbat sistemul de
subvenții agricole în moduri care încurajează supraproducția. Din punct de
vedere politic, schimbările au fost un succes: de atunci, prețul alimentelor
n-a mai fost o problemă politică. Însă ele au creat un risc de sănătate. De la
jumătatea anilor 1970, fermierii au fost stimulați să producă cu 500 de calorii
pe zi mai mult pentru fiecare persoană.
Porțiile s-au mărit și ele, dimensiunea porțiilor s-a dublat sau s-a
triplat în ultimii 20 de ani. O chiflă de mărime standard acea 7,5 centimetri și
140 de calorii, iar acum are în jur de 15 centimetri și 350 de calorii. O porție
de spaghetti consta într-o ceașcă de paste cu sos și trei chiftele mici, cam
500 de calorii. Astăzi, două cești de paste cu sos și trei chiftele mari, cu un
total de 1000 de calorii. Un sandvici cu curcan avea înainte 320 de calorii, în
vreme de acum are 820.
O soluție mai orientată spre politică și una mai puternică decât
imboldurile constă în taxarea menită să limiteze consumul de calorii goale. Taxele
sunt întodeauna controversate în Statele Unite. Oamenii preferă imbolduri mai
blânde, care le dau posibilitatea de a alege. Însă ele au un avantaj în acest
caz: nu doar că adaugă fricțiune pentru un obicei nesănătos, ci semnalează și o
nouă schimbare de mediu. Suntem ființe sociale și ”citim” astfel de semnale,
iar când standardele sociale se schimbă, oamenii au tendința să le urmeze.
Cum să nu vă mai uitați atât de des la telefon? (o poveste utilă)
Dezactivați-i sunetul. Închideți-l. Treceți în modul nu deranja. Mutați-vă telefonul într-un buzunar cu fermuar, de exemplu, în rucsac, în servietă sau în geantă. Ați putea să-l închideți după fiecare utilizare. Un mod facil de a adăuga o întârziere și fricțiune pentru obiceiul de folosire a telefonului este să ștergeți aplicația pentru facebook sau e-mail. Dacă continuați să tânjiți după telefon, găsiți ceva grozav de făcut. Ceva portabil și durabil, care vă va hrăni toată ființa. Aveți vreo carte bună de citit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu