mărturisire

 am vrut să mărturisesc totul

și m-am pregătit zile și săptămâni în șir

îmi repetam frenetic discursul

mă trezeam nopțile

speriată de cuvintele ce mă descopereau

în cel mai jenant mod

eram decisă să spun totul, absolut totul

aveam convingerea că pe măsură

ce voi spune ce aveam de spus

dantela dintre mine și lume va începe să se destrame

și eu, în sfârșit, voi putea să văd

îmi rămânea doar să caut pe cineva care știe să asculte

de-adevăratelea

pe cineva care să se pătrundă de însemnătatea momentului

pe care mi-l doream ex-tra-or-di-nar

voiam să fie cineva care să mă asculte

de parcă eu aș  fi omul pe care l-a așteptat o viață

de parcă această mărturisire ar îndreptăți un veac de așteptare

m-am îndreptat spre o poartă pe care vai!

era scris un anunț de aflare temporară lângă un cimitir

mi-am zis că e tocmai o confirmare că e ceea ce caut

am pornit spre unicul cimitir pe care îl știam

culmea! și porțile la cimitire se dovedesc închise

m-am întors acasă cu gândul că trebuie să mai caut

am răscolit prin amintiri mai vechi și mai noi

un răspuns poate avea o mulțime de întrebări

iar unele întrebări nu au niciun răspuns

acum aveam nevoie de un răspuns

și l-am primit

de fapt nu trebuia să caut

ascultător putea fi oricine

mărturisirea era importantă

m-am mărturisit

și s-a limpezit ceva

acum sunt gata să pierd multe

dar e ceva pe care n-o să-mi îngădui să pierd

niciodată