Prea multe

totuși ceva lipsește

ca să mă pot simți mai puțin singură

toate-s la fel

și totuși altfel

cu fiecare an

tot mai sărace și triste

ceea ce mă tulbura adineauri

astăzi abia de mă mai atinge

și nu sunt decât lacrimi ce curg

prea des și fără motiv

compensate cu mici sclipiri

de bucurii contrafăcute

cerul e la fel de senin

păsările își cântă voioase cântul

salcâmii și teii sunt în perioada de glorie

toate celebrează viața

în cea mai frumoasă lună din an

iar mie mi-i dor

teribil de dor

de o fericire pe care am trăit-o 

acum un secol