Eu din gura Celui Preaînalt am ieșit
și ca negura pământul am acoperit.
Eu întru cele înalte m-am sălășluit
și scaunul meu un stâlp de nor a devenit.
De jur împrejur bolta cerului am cutreierat
și în fundul adâncurilor am umblat.
În valurile mării și în tot pământul,
în tot poporul și neamul - stăpână m-am aflat.
După toate acestea odihnă am căutatat.
Într-a cui moștenire voi sălășlui?, m-am întrebat.
Atunci Făcătorul tuturor locaș mi-a așezat
și următoarea poruncă mi-a dat:
”Întru Iacov locuiește și întru Israel moștenește.”
Mai înaintede veac din început m-a zidit
și până în veac nu voi afla sfârșit.
În locașul cel sfânt, înaintea lui am slujit
și astfel în Sion m-am întărit.
În cetatea cea iubită la fel m-a odihnit
și în Ierusalim puterea am dobândit.
Și m-am înrădăcinat în popor mărit
în partea Domnului, a moștenirii lui m-a pripășit.
Ca un finic la țărmuri m-am întărit
și ca răsadurile trandafirului în Ierihon am răsărit.
Ca un măslin frumos în câmp m-am odrăslit
și ca un paltin m-am semețit.
Ca un cedru în Liban m-am înălțat
și ca un chiparos în munții Ermonului m-am împlântat.
Ca scorțișoara și ca balsamul odor bun am dat,
ca smirna cea aleasă și ca stactia am înmiresmat.
Ca un terebint ramuri am împrăștiat,
ramuri ale măririi și ale darului am căpătat.
Ca o viță cu ramuri încântătoare m-am aflat,
flori ale măririi și bogăției am revărsat.
Cei ce m-au poftit de roadele mele s-au săturat.
Cei ce m-au pomenit miere au gustat.
Și ei flămînzi și însetați pe mine m-au căutatat.
Cel ce mă ascultă nu s-a rușinat
și cei ce lucrează întru mine nu știu de păcat.