pe o coastă mănoasă o vie de bun soi creștea
de un trainic gard împrejmuită era
în mijlocul ei un turn măreț se ridica
pentru zdrobirea rodului ei un teasc se găsea
stăpânul ei la roade bogate se aștepta
ea în schimb doar aguridă făcea
”fiți judecători între mine și via mea!”
zis-a El spre norodul dinaintea Sa
”ce se putea face și n-am făcut Eu pentru ea?
ca în loc de sturguri aguridă să dea
știți cum mă voi purta cu via mea?
gardul ce o ocrotește îl voi strica
turnul ce o veghează îl voi dărâma
vrăjmașii în picioare o vor călca
distrugere și pustiire va afla
nu se va mai săpa, nici nu se va mai curăța
nici ploaie peste ea nu se va mai vărsa
lumina ca o noapte se va întuneca
poporul înțeles-a că despre el se vorbea
inimile lor începuseră a se tulbura
căci El dreptate de la ei nădăjduia
neîntinat și fără păcate îl voia
dar în loc de acestea, iată: răzvrătire afla
duhul avuției și stăpânirii îl subjuga
de băuturi îmbătătoare se înfierbânta
cu ospețe, muzică și vin se amețea
iar lucrul mâinilor Sale în seamă nu le lua
robia fără să bage de seamă îi aștepta
mai-marii de foame se vor dărâma
gloata de sete se va usca
gura iadului peste măsură se va căsca
mărirea, gloata și veselia acolo vor cădea
capul omului muritor se va pleca
priverea celor mândri va scăpăta
din ale lor mănoase locuri strănii se vor sătura
înțelepții lumii cu cei nebuni se vor număra
nelegiuitorii celor drepți se vor condamna
ca pleava și cenușa se vor spulbera
precum paiele și iarba în foc se vor termina
cadavrele lor ca gunoiul se vor arunca
căci El e mare și sfânt prin dreptatea Sa
pentru un alt norod steagul îl va ridica
de la capătul pământului îl va chema
iar acesta spre poporul nelegiuit se va îndrepta
nimeni nu va obosi, nu va păgubi, nu va dormita
copitele caiilor lor ca cremenea vor rezista
căruțele lor ca furtuna vor înainta
săgețile și arcurile lor pe nimeni nu vor cruța
poporul nevrednic la pământ se va arunca
întunericul întocmai ca o noapte se va lăsa
iar zorile niciodată nu le vor mai vedea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu