am vrut să mărturisesc totul
și m-am pregătit
zile și săptămâni în șir
îmi repetam
frenetic discursul
mă trezeam nopțile
speriată de
cuvintele ce mă descopereau
în cel mai jenant
mod
eram decisă să spun
totul, absolut totul
aveam convingerea
că pe măsură
ce voi spune ce
aveam de spus
dantela dintre mine
și lume va începe să se destrame
și eu, în sfârșit, voi putea să văd
îmi rămânea doar să
caut pe cineva care știe să asculte
de-adevăratelea
pe cineva care să
se pătrundă de însemnătatea momentului
pe care mi-l doream
ex-tra-or-di-nar
voiam să fie cineva
care să mă asculte
de parcă eu aș fi omul pe care l-a așteptat o viață
de parcă această
mărturisire ar îndreptăți un veac de așteptare
m-am îndreptat spre
o poartă pe care vai!
era scris un anunț
de aflare temporară lângă un cimitir
mi-am zis că e
tocmai o confirmare că e ceea ce caut
am pornit spre
unicul cimitir pe care îl știam
culmea! și porțile
la cimitire se dovedesc închise
m-am întors acasă
cu gândul că trebuie să mai caut
am răscolit prin
amintiri mai vechi și mai noi
un răspuns poate avea o mulțime de întrebări
iar unele întrebări nu au niciun răspuns
acum aveam nevoie
de un răspuns
și l-am primit
de fapt nu trebuia
să caut
ascultător putea fi
oricine
mărturisirea era
importantă
m-am mărturisit
și s-a limpezit
ceva
acum sunt gata să
pierd multe
dar e ceva pe care
n-o să-mi îngădui să pierd
niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu