Contribuția lui Jung la dezvoltarea psihologiei și psihoterapiei este neprețuită. El a dezvoltat conceptul inconștientului colectiv, în reprezentarea
căruia (așa-numitele arhetipuri) a văzut sursa simbolismului universal,
inclusiv miturile și visele. El a introdus termenii de „introversie” și
„extraversie”. În opinia lui Jung, centrul personalității îl constituie
„sinele” - efortul pentru individualitate. Scopul psihoterapiei, potrivit lui
Jung, este realizarea individuației personalității. Acesta și-a aprofundat
studiile și a influențat domeniile: culturologia, religiile comparate,
mitologia. Jung nu neagă influența complexului de putere a lui Adler și
complexul sexual al lui Freud, dar spre deosebire de Freud, el nu reduce totul
la un singur factor.
Inițial, Jung a fost interesat de antropologie și egiptologie, a ales
științele naturii pentru a studia, iar apoi s-a îndreptat spre medicină. A fost
atras de spiritualism, a participat la câteva sesiuni în timpul studiilor. Chiar înainte de
examenele finale, el „a înțeles brusc legătura dintre psihologie sau filosofie
și medicină”. A decis atunci să se specializeze în psihiatrie.
Visele, miturile, credințele religioase sunt toate mijloace de a face față
conflictelor prin împlinirea dorințelor, așa cum relevă psihanaliza; de
asemenea, sugerează o posibilă soluție la dilema nevrotică. Jung nu e mulțumit
de interpretarea viselor ca varațiuni ale complexului Oedip, aici viziunea sa
diferă semnificativ de cea a lui Freud, care, apropo, nu este nicidecum singura
metodă de psihanaliză, întrucât o astfel de interpretare nu recunoaște
perspectiva creativă a viselor. Jung însuși în repetate rânduri, sub influența viselor
sale, și-a schimbat direcția vieții ca și cum visele ar fi avut caracter
profetic. În memoriile lui Jung, aflăm că morții îl vizitează, sună din
clopoțel, iar prezența lor este resimțită de întreaga sa familie. Nu întâmplător Jung
a dezvoltat o tehnică de comunicare cu lumea mistică. El a descris, de asemenea,
inconștientul individual și inconștientul colectiv. Inconștientul individual
este o componentă puternică a sufletului uman. Pentru integritatea psihicului este
necesar un contact stabil între conștient și inconștient. Inconștientul colectiv este comun pentru un grup de
oameni și nu depinde de experiența individuală a persoanei. Inconștientul
colectiv este format din arhetipuri și idei. Cel mai clar și deplin
arhetipurile pot fi văzute în eroiii basmelor, miturilor, legendelor. În plus,
fiecare persoană se poate întâlni cu arhetipuri în vise. Jung crede că există o
anumită structură moștenită a psihicului care a evoluat de sute de mii de ani,
ceea ce ne face să experimentăm și să implementăm experiența noastră de viață
într-un mod foarte specific. Și această certitudine se exprimă
în ceea ce Jung a numit arhetipuri care ne afectează gândurile, sentimentele,
acțiunile.
În una din lucrările
sale târzii, Carl Jung a propus o serie de tehnici psihoterapeutice care pot fi
aplicate într-un cadru clinic. În special, metoda „imaginației active”.
Pacientul este invitat să deseneze sau să picteze orice imagini care îi vin
spontan în minte. Odată cu dezvoltarea personalității, schimbarea sinelui, înfățișării
și gândurilor, se schimbă și desenele. Dorința pacientului de a transmite cât
mai exact imaginea care îi apare, îl poate ajuta să-și manifeste ideile
inconștiente. Jung crede că prin această tehnică pacientului i se oferă posibilitatea
de a-și exprima fanteziile, și îi permite, de asemenea, să le folosească cumva.
Tratamentul cu metode
jungiene urmează calea integrării componentelor psihologice ale personalității
și nu doar atunci când se lucrează cu inconștient, așa cum este la Freud.
Complexele, potrivit lui Jung, se manifestă nu numai coșmaruri, acțiuni
eronate, uitarea informațiilor necesare, ci sunt și dirijori ai creativității.
În consecință, ele pot fi exploatate prin artterapie („imaginația activă”) - un
fel de activitate comună între persoană și trăsăturile sale, incompatibile cu
conștientul său în alte forme de activitate.
În 1922, Jung a
cumpărat o moșie în Bollingen și de-a lungul anilor a construit așa-numitul
Turn acolo. Având în stadiul inițial aspectul unei locuințe de piatră rotunde
primitive, după finalizarea turnului, a dobândit aspectul unui mic castel cu
două turnuri, un birou, o curte împrejmuită și un debarcader. În memoriile
sale, Jung a descris procesul de construcție ca o întruchipare în piatră a
structurii psihicului.
Potrivit lui Jung,
scopul final al vieții este realizarea deplină a „eu-ului”, adică formarea unui
individ unic, irepetabil și integru. Dezvoltarea fiecărei persoane în această
direcție este unică, continuă de-a lungul vieții și include un proces numit
individuație. Cu toate acestea, Jung nu a fost singurul care a scris despre
acest lucru. Aproape toți cei care nu au ajuns în abisul studiului întunecat al
psihanalizei au văzut în personalitate abilitatea de a se dezvolta și de a
crește, depășind anumite crize și nevroze.
Am avut ocazia să mă retrag într-o realitate magică în timp ce citeam, dar asta nu e tot. Înțelegerea lui Jung asupra magiei l-a separat de Freud și chiar de acei raționaliști jungieni cărora le e rușine de ezoterismul său. Jung încearcă să urmeze două căi și să-și facă psihologia atât raționalistă, cât și ezoterică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu