Moartea accidentală a unui anarhist

 

Teatrul brașovean ”Sică Alexandrescu” pune în scenă piesa „Moartea accidentală a unui anarhist” scrisă de comediantul italian Dario Fo, un maestru al comploturilor. Autorul folosește tehnica locației generice, în cazul dat un comisariat de poliție din New York, pentru a povesti despre decesul anarhistului Giuseppe Pinelli, survenit la comisariatul de poliție din Milano în 1969, în circumstanțe neclare. Farsa este modalitatea la care recurge autorul pentru a expune trucurile poliției și metodele de lucru cu deținuții, care, după cum se dovedește, sunt destul de internaționale.

La fel ca într-o roman detectiv bine întocmit, crima s-a produs deja. Cauza morții este încă necunoscută. Anarhistul decedat era suspectat de organizarea unui atac terorist la gară. Aproape nimic nu se știe despre el, iar moartea a survenit ca urmare a faptului că fie s-a aruncat singur în gol, fie cineva l-a ajutat să sară pe fereastră. Iar asta s-a întâmplat la secția de poliție din Milano. Pentru a înțelege relațiile de cauză și efect, a fost deschis un dosar penal. Și poliția, ca întotdeauna, are multă treabă urgentă, verificări generale, investigații jurnalistice.

Pentru investigarea circumstanțelor acestei morți misterioase, s-a angajat un domn care a fost eliberat recent dintr-un azil de nebuni. Ajuns la secția de poliție îi duce de nas pe toți polițiștii, astfel încât ei înșiși să nu înțeleagă cu cine au de-a face. Acest nebun susține atât de ușor că este în același timp psiholog, profesor universitar, cântăreț de operă, judecător și chiar episcop. Aici recunoaștem schema schimbării de măști specifică commediei dell’arte, care, conform planului dramaturgului, este destul de potrivită realității actuale. Dacă ținem cont că Dario Fo se înscrie bine în stilul umorului negru, atunci situațiile din piesă sunt ușor de înțeles, toate ciocnirile amuzante se suprapun pe o sinuicidere deloc amuzantă a unui anarhist.

Nebunul din piesă este interpretat strălucit de Vlad Pavel. El este cel care, schimbându-și în mod repetat costumul, mersul și modul de a vorbi, accelerează procesul de investigare a crimei. Acesta își schimbă „măștile” ca mănușile și dacă el este nebunul, atunci toate celelalte personaje „rezonabile” par mult mai puțin adecvate. Protagonistul își pune o perucă gri, își pansează ochii, se încovoaie, dansează și cântă, începe un „experiment de investigație”. Și încet devine histrionul scenei. Cu drepturi depline și temperamental, dansul pe melodia sa este o plăcere. Este dificil de intuit cum o face și cum se va termina pentru reprezentanții poliției din Milano, care vor primi doar câteva lecții gratuite de sintaxă, morfologie și punctuație.