Trei surori

 

Spectacolul Trei surori are un ritm încetinit prin care se urmărește să se redea sentimentul trecerii timpului care poartă cu el iluziile personajelor, visele de schimbare. O comunitate neputincioasă de locuitori ai unui oraș rusesc de provincie au un sigur vis: să ajungă la Moscova. Piesa prezintă așadar viața în cea mai simplă realitate a ei, făcută din momente de rătăcire unde sufletul caută pripășire. Succesiunea delicată de replici nu te scufundă în plictiseală, pentru că păstrează vitalitatea „curenților subterani” ai operei cehoviene.

Cele trei protagoniste - Masha, Olga și Irina - formează intriga piesei. Aceste femei se confruntă cu o soartă neiertătoare. Trio-ul lor desfășoară diagrama unor posibilități reduse: Masha este blocată într-o căsnicie care nu o împlinește; Irina, care își făcea speranțe legate de o muncă salvatoare și o dragostea pasională, se trezește dezamăgită; Olga este epuizată de rolul ei de profesoară care nu-i aduce satisfacții. Textul apare în toată finețea, grație admirabilei evidențieri a portretului acestor femei chinuite de îndoieli, năruite de viață, sfâșiate de deziluzia pe care trebuie să o înfrunte constant. Cehov, prin ele, ne oferă o recunoaștere a eșecului care dă naștere unor emoții puternice, fără a le forța.

Ceea ce caracterizează această piesă și ceea ce străbate literatura rusă este melancolia. Bem, râdem în hohote, filosofăm, refacem lumea, gesticulăm pentru a sparge tăcerea insuportabilă, senzația de prostie, sentimentul de inutilitate. Facem zgomot pentru a ascunde propria vulgaritate.

Dispariția trecutului este redată de strigătul fratelui Andrei din actul IV: „Unde este, unde s-a dus tot trecutul meu, când eram tânăr, vesel, inteligent, când visele și gândurile mele atingeau tot ce e frumos și înălțător, când prezentul și viitorul meu erau luminate de speranță?".

Spectacolul, care debutează cu sfârșitul unui doliu, cel al tatălui, se încheie cu un alt doliu, și mai dureros: cel al propriei vieți. Singurele acțiuni de succes aduc dezastru. Se aude  o împușcătură de revolver, o femeie se otrăvește, un bărbat fuge.

Ritmul alternant al piesei dintre zgomot și tăcere, precipitare și acțiune suspendată, vine să dea substanță unei bucurii disperate, unei lejerități serioase care reprezintă bogăția operei lui Cehov.