strălucirea asta cuceritoare din privire
care se va stinge, inevitabil se va stinge
când viața îți va arăta
că tot ce credeai că e scris cu litere de aur
nu e decât staniu auriu
apoi dispneic vei căuta să inspiri
o fărâmă de cer
prin strâmtimea imposibilă a clipelor
să dibui o noblețe de inimă
la granița infamiei
să păstrezi o bucurie pură
nestrivită de amintiri
și tare ai vrea să nu-ți pierzi
năstavul de a merge înainte
să înfrunți panica:
cât vei mai putea rezinta?
cât?
uneori tremuri de bucurie
dar asta se întâmplă atât de rar
încât nici nu trebuie pomenit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu