Legături periculoase - Claudia Moscovici

 

Construirea unei relații amoroase cu un psihopat este asemănătoare construirii unei case pe o fundație de nisipuri mișcătoare. Toate se schimbă, se prăbușesc într-o perioadă relativ scurtă de timp. Atenția, aparent lipsită de grijă și adesea măgulitoare, se transformă în gelozie, dominație și control. Bucuria timpului petrecut împreună ajunge să însemne izolare de ceilalți. Cadourile romantice sunt înlocuite cu rugăminți, apoi cu cereri. Aparenta generozitate și gesturile altruiste se metamorfozează în cel mia brutal egoism e care și-l poate imagina cineva. Confidențele reciproce și sinceritatea mutuală ajung să fie pline de minciuni despre orice: trecut, prezent, dar și promisiunile deșarte despre viitor.  Gentilețea care părea la început a face parte din caracterul seducătorului se dovedește a fi strategică și manipulatoare, condiționată de acțiunile de supunere în fața voinței lui. Tandrețea se diminuează pentru a fi înlocuită, în cele din urmă cu o perversiune care duce cu gândul la un sadism implicit și amenințător. Reciprocitatea, egalitatea și respectul – tot ceea ce ai crezut că reprezintă fundamentul relației – ajung să fie înlocuite de ierarhii și standarde duble în beneficiul lui. Fidelitatea pe care o așteaptă de la tine nu este și ceea ce vrea să-ți ofere ție sau altora. Fidelitatea ajunge să fie doar o stradă cu sens unic, în timp ce el vânează în secret  alte nenumărate trofee sexuale.

Psihopații acoperă un segment între unu și patru la sută din populație. Acest aspect este important , raportat la numărul de vieți asupra căroraau impact și genul de vătămare pe care o pot produce. Psihopații sunt extrem de sociabili, cu un grad ridicat de promiscuitate, au mulți copii, migrează dintr-un loc în altul și, în general vorbind, se orientează. Suferința lor este numită în termeni de specialitate ”tulburare de personalitate antisocială”, nu ”tulburare de personalitate asocială”. O persoană asocială evită contactul uman. O persoană antisocială, dimpotrivă, are onstant nevoie de alții pentru a-i folosi, păcăli, decepționa, manipula, trăda și distruge în cele din urmă. Cu asta se ocupă psihopații. Se hrănesc, asemenea paraziților, cu viețile noastre. Trăiesc pentru plăcerea de a face rău ființelor mai sănătoase, mai productive, mai afectuoase.

Femeile care iubesc psihopați au fost determinate de partenerii lor să-și asume cea mai mare parte din vină pentru problemele care apar în relație. Ele sunt adesea foarte îndrăgostite și speră că psihopatul va deveni, ca prin minen, mai bun și va începe să le iubească profund. Adesea, merg la terapie, se agață de orice pai care le-ar putea ajuta să-și salveze relația patologică. Pe măsură ce trece timpul, ele încep să se concentreze tot mai puțin pe aspectele pozitive ale relației. Se hrănesc cu amintirile de la începutul relației  când erau tratate frumos. Recurg la negare pentru a nu fi obligate să se confrunte cu răutatea deliberată a persoanei pe care o iubesc și căreia i-au dedicat, poate, întreaga viață. Când se confruntă totuși cu uriașa discrepanță dintre cuvintele frumoase ale psihopatului și acțiunile lui dăunătoare, se simt pierdute, dezorientate și părăsite. Se agață cu încăpățânare de psihopat, dar și de iluzia iubirii romantice pe care el a creat-o de la început.

Când ai de a face cu un psihopt sau cu orice persoană, în fond, trebuie să-i evaluezi faptele, nu doar vorbele. Foarte adesea, atitudinea nepăsătoare și faptele abjecte vor fi în contradicție cu vorble lui frumoase. Îți va spune că te iubește, dar va rămâne rece când tu suferi și va acționa în permanență împotriva principalelor tale interese. Îți va promite fidelitate, dar te va înșela adesea. Un psihopat minte adesea pentru că îi place să se joace cu tine ca o marionetă a lui.

În același timp, un psihopat poate părea, totuși, foarte generos. De exemplu, se poate oferi să ajute cu timp și bani unor cauze nobile. Poate sări în ajutorul unui vecin cu probleme. Poate merge cu regularitate la biserică. Astfel de acțiuni însă nu dovedesc o amabilitate autentică. Ele nu fac decât să susțină imaginea de fațadă a psihopatului, să creeze altora iluzia că este o persoană bună. În plus, chiar și în situațiile rare când aceste impulsuri generoase sunt autentice și nu au la bază rațiuni ascunse, ele sunt prea superficiale și pasagere pentru a cnstitui ceva pe care poți conta. Cu alte cuvinte, un psihopat poate fi generos atâta vreme cât investiția lui rămâne modestă. Dar nu-și poate pune mai presus de orice partenera sau orice altă persoană când vine vorba de lucruri care chiar contează, cum ar fi încrederea, fidelitatea, respectul reciproc, creșterea copiilor sau o viață stabilă și împlinită împreună.

După încheierea fazei idilice, pentru psihopați nu există un sentiment real al individualității. Partenerii sunt pentru ei interșanjabili. Ajungi într-o permanentă competiție cu alte femei. Psihopații sunt pemanent în căutare de noi ”oportunități” pentru a-și satisface dorințele insațiabile. Pentru a compensa faptul că poți fi schimbată în orice moment al relației cu un prototip mai nou, mai tânăr, mai apetisant, mai bogat sau, pur și simplu, mai altfel, trebuie să faci din ce în ce mai multe lucruri pentru a-l mulțumi pe psihopat. Acesta este exact ceea ce-și dorește de la tine în primul rând: o totală subordonare în fața voinței lui. Psihopatul te trădează indiferent dacă îi satisfaci sau nu dorințele. Singura întrebare este dacă o va face în mod deschis, pentru a te chinui, sau fără știința ta, pentru a te păcăli?

Psihopații sunt iubiții cărora nu le pasă de partenerele lor. Dacă le oferă plăcere, e doar ca să îi facă să se simtă mai puternici și mai potenți, nu pentru că au în vedere nevoile altei persoane. În plus, pentru că pe psihopat îl excită suferința pe care o provoacă celor cu care au o relație intimă, ei sunt niște iubiți sadici din punct de vedere emoțional (întodeauna) și fizic (adesea). Odată ce te-au ”cucerit” încep să-ți provoace lucruri care sunt degradante sau îți fac rău.

Psihopații trăiesc și respiră într-o lume a fanteziei. Ei nu înțeleg conceptul să-ți fie alături în vremuri grele sau să facă față stărilor tale proaste, bolii, tristeții, dezamăgirilor tale. Te vei simți adesea singură și părăsită lângă un psihopat ori de câte ori nu vii în întâmpinarea nevoilor lui presante. Mai mult, când psihipații îți ascultă oful, n-o fac niciodată pentru că le pasă cu adevărat; niciodată pentru că vor ca tu să depășești greutățile și să devii o persoană puternică. Dimpotrivă, psihopații îți cultivă slăbiciunile (îi face să se simtă superiori prin competiție) și îți vânează vulnerabilitățile. Jocurile pe care le joacă reprezintă unica realitate care contează pentru ei; unica realitate pe care o cunosc.

Maniera în care se poartă cu cineva e strict legată de utilitatea pe care i-o atribuie. Când oamenii le sunt utili, îi tratează (aparent) bine. Când nu le sunt, îi ignoră sau îi tratează rău. Deși unii psihopați sunt consecvenți în a-și păstra o mină plăcută în interacțiunile superficiale cu amicii, colegii și cunoscuții lor, caracterele lor adevărate, dominatoare, egoiste, agresive tind să iasă la iveală în relațiie persoanel pe termen lung.

Când est într-o relație cu un psihopt, partenera lui simte ca și când ar merge pe coji de ouă. Îi e teamă de orice ar spune sau orice ar face poate declanșa ostilitatea, abuzurile sau detașarea emoțională.

Psihopatul folosește punctele tale slabe  împotriva ta. Îți transformă, de asemenea, calitățile în efecte. Dacă ești fidelă, îți vede fidelitatea ca pe o slăbiciune, un semn că nu erai sufiecient de atrăgătoare pentru o aventură. Nimeni altcineva nu te mai dorea. Dacă ești morală, abuzează de onestitatea ta pentru a te prinde în capcana propriilor dorințe, emoții, speranțe și visuri. Dacă ești rezervată și modestă, te va descrie ca asocială și rece. Dacă ești sigură de tine și sociabiliă, te vede ca fiind ușuratică și nedemnă de încredere. Dacă muncești mult, exceptând cazul în care depinde de veniturile tale, te va socoti cal de povară exploatat de șeful tău. Dacă ești cultivată și preocupată de artă, îți va minimaliza meritele. Te face să simți că tot ceea ce crezi e lipsit de valoare și nu ar avea cum să intereseze pe alții. Ai norocul că l-ai interesat pe el. După ce faza de idealizare s-a terminat, nu mai ai cum să mulțumești un psihopat.

Psihologic vorbind, nu există nicio contradicție în termeni a fi înzestrat natural în diferite feluri și a fi un psihopat. Psihopatia este o deficiență emoțională care generează lipsa de empatie față de ceilalți. Nu este o deficiență de intelect sau artistică. Mai curând, așa cum observă Robert Hare în Fără conștiință, e valabilă logica inversă. Cu cât mai șarmant, educat, rafinat și talentat este un psihopat, cu atât mai bun este camuflajul său. Un asemenea individ e mai probabi să scape nepedepsit pentru fărădelegile lui fiindcă ceilalți îi acordă prezumția de nevinovăție sau îi găsesc scuze pentru comportamentul reprobabil. Dacă aunci o privire la oamenii malefici din istorie, vei vedea că și-au crpit drum prin fiecare cultură, societate, nivel de educație, ocupație sau clasă. Cei mai mulți dintre psihopați, nu se bucură de succes deoarece se satură repede de activitățile lor. Unii dintre ei ajung bogați, puternici și celebri. Unii pot fi chiar ”genii artistice”, asemeni lui Picasso.

În Viața mea cu Picasso, Gilot îl descrie pe Picasso în termeni specifici aproape tuturor simptomelor principale ale psihopatiei: lipsa totală a empatiei și a iubirii, lipsa de remușcare și justificare cu ușurință a răului făcut altpra; o voluptate a seducției ca formă de exercitare a puterii asupra femeilor; duplicitate și manipulare ca mod de a trăi; șablonul de idealizare; devalorizare și abandonare în fiecare relație romantică pe care a avut-o, dorința subliminală de a controla; un narcisism de nezdruncinat și tendința de a face rău prin distrugerea vieților femeilor care i-au fost partenere.

La început când Gilot a văzut cât de urât se purta cu fostele partenere, s-a consolat oarecum cu speranța că el se va purta mai bine cu ea. La crezut când i-a declar că pe ea o iubește mai mult și că ea e mai compatibilăcu el decât orice altă femeie din viața lui. Dar, după un timp, Gilot a înțeles că nu e ea excepția care confirmă regula. Era doar un element din schema lui de idealizare, devalorizare și abandonare a femeilor:

”Fiecare dintre ele a eșuat diferit, din motive diferite. Olga, de exemplu, a pierdut pentru că avea pretenții prea mari. Pornind de aici, am putea presupune că, dacă nu ar fi cerut prea mult, și lucruri care erau în esență ridicole, nu ar fi eșuat. Și totui, Marie-Therese nu cerea nimic, era foarte drăguță, dar și ea a pierdut. Apoi a venit Dora Maar, care era orice, dar nu proastă, dar și o artistă care îl înețelegea într-o măsură mult mai mare decât ceialalți. Dar și ea a fost un eșec, deși îl iubea și credea, cu siguranță, în el la fel ca toate celelalte. Așa că mi-a fost greu să-l cred în întregime. O părăsise pe fiacre dintre ele, deși fiecare dintre ele era atât de copleșită de propria ei situație, încât credea că e singura femeie care contează pentru el și că viețile lor sunt inextricabil împletite... Nu exista vreo cale de a ajunge, cu adevărat, la inima lui pentru multă vreme.”

Prădătorii emoționali pot forma atașamente intense fără a se conecta emoțional cu victimele lor. Atașamentul înseamnp pur și cimplu nevoia de proximitate. Legătura emoțională, pe de altă parte, implică un temei mai profund: o conexiune reală. Psihopații sunt incapabili să formeze conexiuni reale, emoționale.

Există milioane de bărbați superficiali sau indisponibili emoțional, care văd ”iubirea” ca pe o însușire palpitantă de cuceriri. Din fericire pentru restul societății însă cei mai mulți dintre ei nu sunt psihopați din punct de vedere clinic. De obicei, își propun să se distreze, nu să controleze și să-și distrugă emoțional victimele. Ceea ce face ca un psihopat să fie mult mai periculos decât afemeiatul clasic este că un prădător emoțional nu vrea ca victimele lui să-i scape nevătămate din strânsoare. Afemeiații pot să lase  în urma lor, oarecum fără să realizeze, un cortegiu de inimi frânte. Ei sunt relativ indiferenți la menținerea ”scorurilor”. Pe de altă parte, psihopații își rănesc victimele  deliberat și cu rea-voință. Ei lasă în urma lor un cortegiu de vieți distruse.

Căutând să domine, psihopaților le place să-și vadă partenerii trecând prin foc pentru ei. Nu pot aprecia su răspunde la sentimente de devotament, sacrificiu de sine sau iubire. În consecință, pun ghera pe  femei care joacă rolul de martire, luând tot ceea ce oferă ele și oferindu-le în schimb din ce în ce mai puțin. De fapt, cu cât mai multă putere dobândește un psihopat asupra unei victime anume, cu atât mai puțin interes prezintă pentru el și, deci, cu atât mai puține concesii face pentru ea. Pe la jumătatea relației, o femeie care este, în mod normal, dominantă și descurcăreață se poate simți pentru prima dată în viața ei fragilă sau chiar bolnavă mintal.

Studiile Sandrei Brawn artă că femeile pe care psihopații le aleg ca partenere – însemnând soții sau prietene pe termen îndelungat – tind să fie educate, independente și împlinite. Provocarea constă în a lua o femeie isteață, puternică și cu potențial înalt și a o tranforma într-o marionetă. Jocul de putere prin care un psihopat capturează pe cineva puternic și îl pune la podea din punct de vedere emoțional. Aceasta este plenitudinea triumfului psihologic pentru un psihopat.

Toți experții din domeniu spun că psihopații cu se schimbă. Nu au cum să simtă empatie față de tine. În consecință, nu regretă sincer că ți-au făcut rău. Văd dragostea ta ca pe un semn de slăbiciune, nu de generozitte. Te vor exploata atâta vreme cât le permiți să facă asta.