Fantomele trecutului - Elisabeth Horowitz

 

Moartea părintelui e trăită ca o pierdere insuportabilă, din cauza nevoilor nesatisfăcute și a litigiilor rămase nesoluționate.

Este fundamental ca procesele de doliu să aibă loc, pentru că legăturile neclarificate pot afecta relațiile dintre generații.

Există o violență de ordin politic, care face ca milioane de persoane să participe la război, în numele unor ideologii deșarte. La descendenții celor care au trăit cu intensitate frica, foamea, deznădejdea sau pericolul de a muri prematur se manifestă anumite comportamente deviante și probleme de sănătate.

Probeleme de sănătate care vor apărea în generațiile următoare par să aibă la bază senzații puternice de frică și de teroare. Se pare că aceste spaime sunt memorate în ceea ce am putea numi inconștientul familial sau inconștientul filiației.

Atunci când ascendenții au luptat de-a lungul unor ani, lucrurile văzute de ei, suferite de ei – și acțiunile pe care au fost nevoiți să le făptuiască adeseori împotriva voinței lor – îi urmăresc pe descendenți asemenea unui coșmar recurent.

În toate cazurile de tulburări psihice (insomnii, anxietate, depresie, nevroză), vom încerca să aflăm în primul rând posibilii ascendenți angajați în lupte sau uciși în timpul acestora (uneori fără ca trupurile lor să fie descoperite sau identificate).

Gradul de afectare corporală poate fi echivalent cu devastarea psihică manifestată în generația următoare sau două generații mai târziu.

Într-adevăr, s-ar părea că echilibrul psihic depinde mult de integritatea corporală a strămoșilor, mai cu seamă în momentul decesului lor.

În mod cert, cea mai teribilă situație este aceea a decesului în urma asasinării. Un caz este acelea a unui consultant a cărui mătușă fusese asasinată de un student.

În perioada studiilor, femeia frecventa o bibliotecă universitară, unde a întâlnit un tânăr care a invitat-o la el acasă, a încercat să o violeze și apoi a sufocat-o.

 E lesne de înțeles că tatăl consultantului a fost traumatizat de ceea ce i s-a întâmplat surorii lui. Drept urmare, mai târziu, relația lui de cuplu a fost una dezastruoasă.

Autoarea l-a îndemnat pe consultant să clarifice pe deplin decesul mătușii sale paterne, știut fiind faptul că, în lipsa acestei investigații, efectele unei asemenea drame urmau să influențeze viața și viitorul cuplu, fiind resimțite și de generația următoare.

A spune că a avut loc un asasinat, că nu se poate face nimic în această privință și că totul trebuie dat uitării nu rezolvă absolut nimic.

Dimpotrivă, această atitudine este foarte periculoasă, pentru că ea îndepărtează din conștiință elementele esențiale ale trecutului. Aceste elemente ajung înapoi în inconștient. Neprelucrate și încărcate de afecte puternice, ele pot reapărea în orice moment sub forma unor situații asemănătoare, chiar a unor repetări, pentru că ceea ce nu este conștient este ”proiectat”.

În realitate evenimentele trecute trebuie disecate pe îndelete, cu multă minuțiozitate. În cazul citat, consultantul se va interesa de tot ceea ce are legătură cu identitatea și cu personalitatea asasinului (numele, prenumele lui, vârsta pe care o avea în momentul producerii faptei), pentru a identifica posibilul răsunet al acestor aspecte în romanul familial al tinerei femei. De asemenea, consultantul va trebui să afle ce anume studia ea în momentul morții sale și eventualele modificări intervente în familia ei de origine în perioada dinaintea tragediei.

Tradiția spune să asistăm la înmormântările membrilor familiei, este o etapă indispensabilă în procesul doliului.

Știm că inconștientul asociază evenimente care au avut loc simultan, adică evenimente care s-au desfășurat în același moment.

Astfel, la nivel inconștient, decesele unor rude apropiate pot fi asociate cu anumite categorii de activități, cu locuri, cu persoane sau cu obiecte.

Să vedem câteva exemple de aacest gen: un membru al familiei, dentist, a murit în cabinetul lui de consultații. Din acel moment, inconștientul familial poate să fi asociat cabinetul stomatologic cu decesul. O rudă care ieșea de la coafor a fost lovită de o mașină și nu a supraviețuit: incidentul poate face o legătură între coafor/păr și deces. Un unchi patern și-a găsit sfârșitul în străinătate, în timpul unei călătorii turistice: țara în care se afla acesta poate fi asociată în mod inconștient cu decesul. Un bunic a murit într-un accident de mașină: modelul precis al atomobilului său ar putea fi asociat cu moartea.

Reapariția ulterioară a acestor diverși semnificanți (dentist/coafor/mașină/mâncare) în mediul înconjurător poate declanșa fobii și frici incontrolabile, ceea ce este absolut de înțeles atunci când cunoaștem detaliile, de fiecare dată singulare, care au legătură cu istoria familială.

Reacțiile de evitare vor fi mult mai puternice în cazul producerii unor decese concomitent cu o căsătorie, o călătorie de nuntă, o sarcină sau o naștere sau cu oricare alt eveniment familial important.

Totuși, descoperirea circumstanțelor reale ale deceselor reprezintă doar unul dintre elementele pe care trebuie să le cunoaștem pentru ca doliul să poată fi înfăptuit. Al doilea element e legat de ceea ce persoana decedată ne-a ascuns, adică de secretele pe care le-a lut cu ea în mormânt.

Cauza unui deces este în mod clar obiectivă: știm că părintele a murit în urma unei boli, a unui accident, a unei crize cardiace etc.

Dar, într-un mod mult mai profund, dincolo de planul organic (care este adeseori doar o consecință), care a fost elementul declanșator al decesului? Pentru a-l identifica, există trei posibilități: prima constă în căutarea, în generațiile anterioare, a unui dece și/sau eveniment important (căsătorie, naștere) survenite la aceeași vârstă.

Analiza este deosebit de fructuoasă: o dispariție este adeseori determinată de elemente genealogice anterioare care au fost sursa unor dificultăți.

Primele menstruații sunt deosebit de semnificative pentru familie. Tocmai de aceea întâlnim atât de multe manifestări psihice și corporale în anturajul apropiat în această perioadă.

Ele reamintesc mamelor de propria adolescență, dar îi privesc și pe bărbați. Să nu uităm că menstruațiile indică faptul că nu a avut loc o fecundare, deea ce îi face pe tați să-și pună problema propriei virilități, a afirmării lor sexuale, sociale, financiare și a capacității lor de dezvoltare personală. Dacă aceste elemente rămân fragile, chiar infantile, apar tulburări de sănătate.

După moartea unui părinte, pot apărea diverse fobii. Cea mai importantă dintre ele este cea care se manifestă prin nevoia de a spăla totul din casă și de a se spăla în permanență pe sine. Obsesia curățeniei este legată, în general, de frica de moarte: fie părintele dispărut a suferit de o boală contagioasă sau degenerativă, fie persoana în cauză vrea să se curețe de nedreptățile și de păcatele comise de acel părinte.

De obicei, astfel de fobii sunt însoțite de copulsii de verificare.

Teama de întuneric trădează și ea frica de moarte sau de o moarte anume.

O sensibilitate excesivă la frig poate să corespundă unei fantasme de încorporare a persoanei decedate, de unde și expresia ”a te simți rece ca un cadavru”.

Nu în ultimul rând, ipohondria este legată de regulă de doliurile precoce trăite în copilărie sau în adolescență, în urma cărora cel în cauză s-a temut că va muri el însuși sau că alte persoane ar putea muri.

Bolile cronice sunt adeseori dovada unor doliuri neînfăptuite.

Observăm de asemenea apariția unor insomnii persistente în urma unui deces important în familie.

Neliniștea care le provoacă poate avea mai multe cauze: faptul de a nu fi participat la ceremoniile și ritualurile de doliu consacrate persoanei decedate; conflictele morale și/sau financiare nu au fost soluționate înainte de deces; decretele încredințate de cel care a decedat sau secretele care i-au fost ascunse  acestuia, cât era în viață, chiar de persoana în cauză sunt prea apăsătoare, anumite zone de umbră planează asupra naturii și a circumstanțelor morții celui dispărut; relațiile cu persoana dispărută erau ambivalente sau, dimportivă, acestea reprezentau un ideal inaccesibil.

Insomnia poate semnala și o contraidentificare cu persoana dispărută. Într-adevăr, limbajul comun asimilează moartea cu un ”somn etern”. Faptul de a nu mai dormi ar dovedi că suntem vii.

Compensarea pierderii prin consumul de alimente este o reacție inconștientă foarte răspândită.

Accentuarea senzației de foame în perioadele aniversare de deces este, de asemenea, revelatoare (de exemplu, la exact un an după decesul unui părinte). Atunci când creșterea în greutate este deosebit de semnificativă și durabilă, ne putem gândi la o dorință inconștientă de încorporare a persoanei dispărute.

În calitate de figură masculină, soțul reprezintă imaginea paternă, iată de ce soția poate proiecta asupra partenerului de viață anumite elemente inconștiente.

Dacă avem probleme de sănătate (și mai cu seamă unele grave), este important să ne întrebăm dacă nu cumva am ajuns la o vârstă de referință în istoria filiației. Legătura este evidentă atunci când constatăm că este vorba despre vârsta pe care o avea un părinte la momentul decesului său.

Datele la care au avut loc decese și înmormântări ale unor membri ai familiei ar trebui evitate atunci când le alegem pe acelea destinate unor evenimente minore și mai ales unor evenimente importante. Aceste date vor fi înscrise într-un tabel.

Zilele respective, diferite în funcție de istoria familială a fiecăruia dintre noi, sunt de evitat. La fel, e preferabil ca nici contractele de afaceri sau de căsătorie, deplasările importante, începerea unor proiecte profesionale sau achiziția unor bunuri pentru casă să nu aibă loc la aceste date.

În caz contrar, e posibil să ne confruntăm cu eșecuri, dificultăți, pierderi financiare și situații ciudate, insesizabile și complexe, și aceasta din cel puțin două motive: în primul rând, pentru că, în lipsa unei investigații genealogice foarte precise, nimeni nu știe ce ascunde trecutul – de cele mai multe ori, el rămâne plin de secrete și de zone de umbră; în al doilea rând, pentru că, în zilele respective, ne putem aștepta mai degrabă la o disoluție a evenimentelor decât la o structurare a lor, fiindcă datele de deces și de înmormântare simbolizează accesul la o lume imaterială.

Când data nașterii corespunde datei la care s-a produs decesul rudei. Este vorba despre o coincidență semnificativă dorită de inconștientul familial.

E dovada formală a faptului că arborele genealogic încearcă să readucă la viață persoana dispărută, altminteri descendentul acesteia nu s-ar naște exact la data la care a avut loc decesul ei.

Așadar, descendentul are misiunea secretă de a continua traiectoriile rudei sale, pe plan profesional sau sentimental (sau pe ambele planuri).

Dacă ne aflăm în această situație, vom investiga în profunzime modul în care a decurs viața rudei respective. Vom putea evita astfel o identificare involuntară care ar putea fi contrară dorințelor și obiectivelor noastre personale.

Știm că, în multe cazuri, familia de origine e departe de a fi favorabilă vieții în mod necondiționat. Adeseori, părinții și bunicii nu au fost instrumentul reușitei (sentimental, material și profesional), ci dimpotrivă, tocmai eșecurilor suferite.

Interdicțiile emanate de figurile parentale sunt deosebit de puternice. Astfel, foarte multe persoane nu s-au putut bucura de o împlinire deplină din cauza atitudinilor restrictive ale familiei lor.

Câteva vocații n-au fost împiedicate din pricina prejudecăților de clasă: ”Nu este o meserie bună pentru tine”, ”Nu vei reuși dacă urmezi acest drum”, ”Treaba asta nu te va duce nicăieri” și a concepțiilor eronate legate de viața sentimentală: ”Această persoană nu este potrivită pentru tine”, ”Nu proveniți din același mediu social”, ”Dacă te căsătorești cu acest om, ne faci de rușine”.

Renunțările pe care ni le-au impus, în mod implicit sau explicit, rudele și mediul noastru social sunt periculoase din două motive:

1.                         Pentru că ele ne determină să renunțăm la o nevoie, o dorință sau o alegere persoanală, care era autentivă și a cărei satisfacere era absolut necesară pentru dezvoltarea personală.

2.                   Pentru că renunțările pot fi legate și de o dorință și/sau de un ideal cu caracter tranzitoriu, pe care interdicția parentală le-a fixat definitiv. Dacă părintele n-ar fi interzis nimic, dorințele ar fi putut fi mai bine elaborate în timp și depășite pentru a face loc unor alegeri mai personale.

Trebuie să înțelegem însă că părinții și strămoșii care au fost nedrepți și ale căror atitudini și decizii au impus descendenților, în mod arbitrar, un destin defavorabil, sunt doar parțial responsabili de această situație.

Adesea, ei înșiși au fost dependenți de cultura mediului lor de origine și de prejudecățile acestuia, de contextul istoric, la fel și de capriciile traiectoriilor personale. Privite în lumina istorie generațiilor precedente, comportamentele lor sunt perfect explicabile. În plus, știm bine că, în mulți arbori genealogici, există o reală compulsie de repetare. Membrii familiei repetă comportamentele și alegerile de viață anterioare, chiar dacă acestea provoacă nefericire.

 Repetăm aceste alegeri nu doar pentru că ele sunt singurile modele pe care le avem la dispoziție, ci și pentru că nu cunoaștem originea lor și pentru că nu ne-am gândit la consecințele ce pot decurge din ele.

Orice emanație virtuală a unei figuri parentale decedate este potențial periculoasă și cu atât mai vătămătoare cu cât condițiile dispariției ei rămân învăluite în mister.