Ce este metaversul și cum ne va afecta sănătatea mentală

 

Până de curând, metaversul era un cuvânt necunoscut pentru majoritatea, dar fenomenul a început să fie discutat pe scară largă după ce președintele Facebook-ului, Mark Zuckerberg, a anunțat redenumirea holdingului său (Facebook, Instagram, WhatsApp etc.) sub denumirea de Meta și intenția sa de a crea un nou produs - un mediu virtual în care oamenii pot comunica folosind avatare.

Dar ce este metaversul? Este o realitate pe care o putem înțelege deja sau este pur și simplu un concept, o idee care transformă utilizarea digitalului? Și cel mai important: cum ne va afecta metaversul sănătatea mintală?

 

Prima mențiune a metaversului datează din 1992. Scriitorul de science fiction Neil Stevenson, în romanul său Snow Crash, descrie o lume virtuală tridimensională. În ea, oamenii lucrează, se odihnesc, comunică între ei cu ajutorul avatarurilor. Câțiva ani mai târziu, această imagine va căpăta o formă înspăimântătoare și distopică în trilogia „The Matrix” - acolo mediul virtual s-a dovedit a fi atât de realist încât mașinăria a reușit să convingă omenirea de autenticitatea sa și să o cufunde într-un vis din care e foarte greu să scapi.

Conceptul de metavers implică prezența unei noi infrastructuri digitale, care este similară cu Internetul. Principalul bloc de construcție pentru crearea sa este 5G, precum și diverse tipuri de software, dezvoltatori și utilizatori pentru testare. Companii precum Epic Games, Microsoft, Facebook și SK Telecom au anunțat public că intenționează să devină parte a acestuia în viitorul apropiat.

Cu ajutorul unor ochelari de realitate virtuală Oculus, utilizatorii vor putea să intre într-o lume nouă. Ce se va întâmpla acolo este greu de spus. Zuckerberg a comunicat într-un interviu că oamenii vor putea gestiona un avatar virtual în noul spațiu, de unde pot cumpăra bunuri, se pot relaxa și chiar lucra.

 

Metamunca

Teleportarea, hologramele și avatarurile vor sta la baza viitorului loc de muncă. Companiile de tehnologie dezvoltă căi pentru lansarea de noi produse de vizualizare și prezență socială la locul de muncă.

„Până în 2030, noile generații de Oculus vor permite utilizatorilor să se teleporteze dintr-un loc în altul fără a părăsi canapeaua.” a spus Mark Zuckerberg pe un podcast. Recent, compania a introdus Horizon Workrooms, o „experiență de interacțiune” care le permite colegilor de serviciu să colaboreze, să comunice și să se conecteze prin realitatea virtuală. Ideea este ca experiența să fie cât mai aproape de cea intimă, permițând conversații „realiste”.

 

Metamedicina

În domeniul metamedicinei, se vor dezvolta jocuri destinate tratamentului, ar putea apărea farmacii virtuale și jocuri cu prescripție medicală. De exemplu, în iunie 2020, EndeavourRx de la Akili Interactive a fost aprobat de Agenția pentru Alimente și Medicamente a Statelor Unite (FDA), devenind primul joc video din lume pentru tratarea tulburării de deficit de atenție la copii. În 2021, jocul a fost testat ca tratament pentru pacienții cu COVID-19 cu simptomul ”creier încețoșat”. Revery a investit 2 milioane USD în 2021 pentru a îmbunătăți sănătatea mintală prin tehnologia jocurilor mobile. Proiectul va lansa o aplicație care combină terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie cu concepte de jocuri mobile.

Proprietatea digitală

Terenul din lumea digitală este demarcat, vândut și dezvoltat pe măsură ce oamenii încep să trăiască vieți virtuale. În martie 2021 s-a vândut prima casă digitală din lume, pentru 500.000 USD. În iunie 2021, un milion de proprietăți virtuale au fost vândute. În căutarea recomandărilor, investitorii cripto apelează la noi brokeri și specialiști în imobiliare virtuale. În martie 2021, Metaverse Group a anunțat planul de a lansa Metaverse REIT, primul trust de investiții imobiliare pentru active virtuale.

Teleportarea

Tehnologia face posibilă teleportarea. Este o experiență senzorială unică care îi aduce pe călători mai aproape de destinația fizică. Folosind inteligența artificială, artiștii virtuali descriu arhitectura regională și atracțiile turistice populare într-o manieră compatibilă cu omologii lor fizici. În viitor, călătoria virtuală în timp va deveni posibilă, iar utilizatorul va alege epoca în care vrea să meargă. În plus, se vor putea efectua scurte excursii de relaxare. De exemplu, în pauza de masă la serviciu. Se vor crea cabine speciale pentru a reproduce prezența deplină: mirosul mării, căldura soarelui, nisipul de sub picioare.

Metasocietatea

Numărul de utilizatori activi de internet a ajuns la 4,6 miliarde de oameni, iar creșterea timpului zilnic petrecut pe ecrane conduce la nedelimitarea vieții digitale de cea fizică.

Reflectarea identității fizice în lumea digitală devine din ce în ce mai ușoară și mai realistă. Există aplicații care reproduc detalii complexe ale trăsăturilor faciale, inclusiv culoarea pielii, ridurile, capilarele și cicatricile. Unele companii se angajează să facă avatarele metaverse mai incluzive și mai diverse. Modelul noilor rețele sociale este construit pe principiul „cu cât joci mai mult, cu atât cunoști mai mulți oameni noi”. Jocurile devin un nou spațiu pentru întâlniri și comunicare. Se conturează lumi permanente definite de utilizator.

 Facebook Horizon testează o platformă de realitate virtuală în care cercetătorii se joacă, construiesc și creează împreună.

Noi forme de activitate politică virtuală apără interesele sociale și desfășoară campanii politice. De exemplu, grevele digitale au început în primăvara anului 2020, când au fost instituite restricții legate de pandemie în întreaga lume.

 

Riscuri

Metaversul oferă posibilități mai mari de crea versiuni perfecte ale sinelui în comparație cu platformele de socializare. Acolo îți poți face avataruri frumoase și idealizate, iar timpul petrecut în această lume ar putea fi atât de ademenitor și captivant încât ar putea menține utilizatorii mereu conectați.

De asemenea, riscurile metaversului sunt asociate cu dorința utilizatorilor de a-și transfera valorile, reperele etice și identitatea reală în lumea virtuală. Cele mai importante probleme constau în apariția de noi posibilități de manipulare și dezinformare, schimbarea reperelor și percepției asupra lumii înconjurătoare. Astfel, am putea asista la scăderea importanței moralității și eticii prin utilizarea unui avatar virtual. Grupul cel mai vulnerabil la aceste transformări sunt copiii.

Politica eterogenă de securitate din spațiul virtual comportă multe riscuri. Deocamdată nu este clar cum vor fi implimentate reglementările legislative și fiscale în metavers din cauza lipsei limitelor fizice. Și, în consecință, acest fapt ar putea atrage o lipsă a resposabilității utilizatorilor, mai ales când se operează cu date personale, biometrice, financiare și chiar emoționale.

Autoritățile anumitor state au început să analizeze riscurile dezvoltării metaverselor de joc și să studieze posibilitățile de reglementare a acestora. În special, vorbim despre posibila apariție în metavers a drogurilor, noilor forme de agitație și proteste, până la conturarea unei realități politice virtuale, precum și tot soiul de „mecanisme care contribuie la scăderea moralității în societate”.

Efecte mentale

Cel mai izbitor impact potențial al angajării în interacțiuni virtuale se referă la psihoze – în special cele care implică iluzii și/sau halucinații. În studiile clinice controlate, realitatea virtuală a ajutat persoanele cu iluzii și halucinații, chiar și pe cele cu psihoze, să facă față bolii. Cu toate acestea, metaversul nu va fi un mediu clinic controlat și există supoziția că ajutorul oferit de astfel de medii virtuale este pur și simplu o evadare de probleme și că nu oferă o soluție de durată.

Trăsăturile de personalitate schizotipale, care includ experiențe neobișnuite, nonconformitate impulsivă și dezorganizare cognitivă, au fost studiate în corelație cu utilizarea excesivă a tehnologiei digitale. Schizotipia este privită ca un sindrom subclinic similar cu schizofrenia. Explorarea schizotipiei se face adesea în detrimentul examinării persoanelor cu schizofrenie, din cauza dificultăților de a studia persoanele cu această tulburare. Există mai multe studii în acest sens, dar concluziile sunt toate în mare măsură similare: există corelație între utilizarea digitală și simptomele de schizotipie de tipul schizofreniei și altor psihoze.

Întrebarea rămâne: utilizarea digitală provoacă schizotipie (inclusiv iluzii și distorsiuni cognitive) sau cei cu schizotipie și distorsiuni cognitive dau prioritate tehnologiei digitale în defavoarea interacțiunilor reale? Deși prima posibilitate este vădit înfricoșătoare, oricare dintre relații trezește îngrijorare și există puține dovezi nemijlocite în acest sens. Autorii unor studii au ajuns la concluzia că unul dintre motivele pentru care atât de mulți oameni cu schizotipie sunt atrași de astfel de lumi virtuale este că le permite să evadeze din lumea reală, acolo unde problemele lor se manifestă în mod evident. Aceste descoperiri sugerează că vizitarea metaversului poate antrena mai multe contacte cu indivizi a căror înțelegere asupra realității nu este tocmai ceea ce ar putea fi - și asta poate provoca interacțiuni imprevizibile și dificile.

Ce concluzii putem face în contextul în care tot mai mulți utilizatori vor pătrunde în acest nou mediu, metavers? În cel mai bun caz, un astfel de mediu poate servi drept „adăpost sigur” temporar pentru cei cu simptome asemănătoare schizofreniei. Rămâne de văzut dacă asta face din metavers un spațiu sigur pentru ceilalți oameni. În cel mai rău caz, s-ar putea ca imersiunea în această lume digitală să crească probabilitatea de a fi dislocat de realitate și, astfel, să genereze simptome delirante sau psihotice.

Numeroase studii au arătat că conexiunea pe viu cu ceilalți ameliorează suferința mentală și este un element esențial pentru dezvoltarea sănătoasă a creierului. Prin urmare, viața în metavers este extrem de nesănătoasă.

O existență sănătoasă va implica întotdeauna o formă de durere, deoarece durerea este o parte esențială a capacității omului de a face față vieții. Mulți indivizi evită simple frustrări, cum ar fi așteptarea autobuzului în stație, scoțând telefoanele și folosind fără limită rețelele sociale. Legătura dintre frustrare și evitare se poate înrădăcina atât de adânc încât oamenilor să le fie greu să acorde atenție unui lucru mai mult de câteva secunde. Acest fapt poate aduce mari daune societății în ansamblu, mai ales dacă există o opțiune exprem de captivantă și tentantă de a scăpa, precum metaversul.

 

Unde ne duce progresul?

Orice încercare de a trece în revistă „pericolele obiective” ale vieții digitale, implică analiza amănunțită a fiecărui caz individual: particularitățile persoanelor singuratice, deficiențele de relaționare, caracteristicile mediului familial și contextul social. Este suficient? Ce se întâmplă dacă simțim că ceva s-a schimbat în intimitatea noastră? Pe pereții din casele noastre, pe birourile noastre, în genți, în palmele noastre, ecrane peste tot și avem mereu unul la îndemână, pentru a fi siguri că suntem conectați la toată lumea, oriunde în lume, tot timpul. Ecranele nu creează direct suferință, ci folosirea lor, sau mai bine zis folosirea lor greșită, o provoacă. Ele au devenit noul simptom al nevrozelor noastre contemporane în jurul tripticului „viteză, performanță, hedonism”.

Avem de ales? Mai putem refuza progresul fără a risca autoizolarea culturală și socială? Mai ales că a fi acolo nu este suficient: trebuie să răspunzi, să acționezi, să reacționezi, să faci ordine, să rezolvi. Și devine greu de spus, suntem noi victimele sau complicii? Cine dintre noi a scris un mesaj în plus? Cine și-a uitat copilul în fața unui ecran? Este de vină prietenul care preferă mesajele scrise unei conversații dificile? Cine dacă nu noi înșine?

Încă nu știm ce vom câștiga și ce vom pierde. Dorința de cunoaștere va fi stimulată sau înecată de abundență? Puterea noastră de discernământ, ascuțită sau stinsă de prisosul surselor? Capacitatea noastră de luare a deciziilor, consolidată sau diluată în fluxul de date? Ceea ce știm este că creierul nostru se schimbă deja, rețelele noastre neuronale sunt reprogramate. Simțim că relația cu celălalt s-a schimbat profund: legăturile dintre noi sunt mai strânse, dar și lipsite de trăire autentică. Știm că virtualul a creat o zonă gri între noi și ceilalți, între noi și noi înșine.

Material publicat în revista Atitudini