Miss Lonelyhearts urmărește viața unui gazetar răspunzător de rubrica ”inimilor singuratice” a unui ziar newyorkez din anii 1930. În plină depresiune economică, mizeria este punctul de reper al societății, un malaxor care absoarbe totul, în special, pe protagonistul romanului lui Nathanael West.
În calitate de editorialist consilier, acesta e la curent cu disperarea conaționalilor săi, în mare parte femei, grație scrisorilor pe care le primește de la cele Disperate, Inimi-frânte, Sătule-de-toate, Deziluzionate. El își rezumă criza existențială astfel:
Un om e angajat să dea sfaturi cititorilor unui ziar. Slujba e un truc publicitar și toată redacția o consideră o glumă. El se bucură de slujbă căci ar putea duce la o rubrică de scandal și oricum s-a săturat să fie reporter de teren. Și el consideră afacerea o glumă dar, după mai multe luni de când se ocupă de ea, începe să-i scape de sub control. Înțelege să majoritatea scrisorilor sânt cereri profund umile de sfaturi morale și spirituale, că sânt expresii tăcute ale unei suferințe adevărate. A descoperit de asemenea că e luat în serios de corespondenții săi. Pentru prima data în viață e obligat să examineze valorile conform cărora trăiește. Examinarea îi arată că e este victima unei glume și nu autorul ei.
Personajele central ale romanului Shrike, nefericita Betty, Doyles, nu în ultimul rând Miss Lonelyhearts denotă un expresionism sumbru, când se confruntă cu imposibilitatea credinței, a susținerii mitului.
Îmboldit de conștiința lui începu să generalizeze. Oamenii luptaseră întodeauna împotriva mizeriei lor prin vise. Deși visele fuseseră cândva puternice, ajunseseră să fie puerile datorită filmelor, radioului și ziarelor. Printre multele trădări aceasta era cea mai rea.
Ceea ce făcea ca partea lui de trădare să fie foarte grea era faptul că el era capabil să viseze visul christic.
În scopul edificării lui Miss Lonelyhearts, Betty vine cu pledoarie de soluții: retragerea la țară, Mările Sudului, hedonismul, arta, drogurile, sinuciderea. Lonelyhearts se luptă să găsească un sens și să facă ordine în torentul de suferință, frică și nedreptate care vin din nenumărate surse. El se scufundă într-o nebunie voită, nedureroasă.
Ce ritm! Spune-le să-și păstreze prostituatele rasate și rațele presate cu portocale. Pentru tine l’art vivant, arta vie, cum o numești tu. Spune-le că știi că pantofii-ți sânt rupți și că ai coșuri pe față, că ai dinți de iepure și un picior diform, dar nu-ți pasă, căci mâine se vor cânta ultimele cvartete ale lui Bethoven la Carnegie Hall și acasă ai piesele lui Shakespeare într-un volum.
Accentuând obscuritatea realității americane, depășind-o cu greu, doctrinele sumbre ale romanului devin generatoare, catalizatoare a conștiinței și, poate, un imbold pentru o schimbare semnificativă. Dincolo de precizia de bisturiu a prozei sale, valoarea operei lui West constă în dezvăluirea întunericului din propriile noastre inimi și istorii, un memento care atârnă ca un semnal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu